Poezie
Fără acoperire
2 min lectură·
Mediu
azi circulăm fără plăcuța de înmatriculare
incognito
fără umbră fără un diagnostic prezumtiv ca o
călătorie fără bilet de întoarcere pe un portativ
unde nu mai există muzică șoapte sau ploaie și
în general nu mai există nimic în afara unui
sine isteric și puțin supraponderal
fără sistem de referință ca un joc de all membri
clicuiri de dreapta de stînga disparate ca într-o vizuină fără contur
picături de neant fără identitate precisă
cine ce se alege
să arunce primul piatra căci fără de număr
mi-e ziua și clipele ne/numărate
de cei fără număr
nu mai ajung să-mi fac o radiografie de suflet
pune-mi tu diagnosticul mai dă-mi și un ceai din ierburi amare
numai scoate-mă din starea de veghe fără anestezie
am obosit să tot visez brațe deschise
dă-mi un umăr dă-mi ceva mai concret ca
un punct de sprijin pentru un somn fără perdea
ce mă face să uit că deschid ferestre spre mine
fără acoperire ca și vorbele
ca și o isterica de zile mari în cămașa de forță
atît de scrobită că nu mă mai ajunge de
arde-mi-ar pînă la os dorul
de ducă-se pe pustii părerile de rău
nu-și mai au rostul
mi se tot spune
dar oare ce mă mai poate face să-mi amintesc de mine
cea care și-a trăit nevoia de murire
toată într-un sărut?
095749
0
cea care și-a trăit nevoia de murire
toată într-un sărut?\"
îți amintesc de tine așa cum erai
când priveam prea discret în lumina boltei
nu erau numărate nici porțile
nici oamenii
doar câteva culori răsfirate
în nuanțe de verde ușor sidefate
păreai făcută din ierburi
tămăduitoare
doar câteva nu erau atinse
de ochiul văzător
îți cântam o altă simfonie
a neînsigurării
nimeni nu asculta
în afara ochilor tăi
îmbrăcați în fire de muzică veche
cumva se nuntea un semn de cer
cu altul din pământ
și de atunci
vin uneori să rup toate cămășile
fără forță
doar cu câte o respirație
dinspre iarbă spre altă polară
așa nenumită ea
și în veci nenumărată