Yin si Yang de primavara

cafeaua...Yin si Yang din ceasca, masculinul si femininul, unul \"jumatate in gluma\", celalalt \"jumatate in serios\", cele doua puncte de culori diferite care exprima unitatea principiilor, si apoi cheia de la sfarsit...frumoasa imagine ai creat...uite steluta pe care daca as putea, ti-as accorda-o cu draga Yin(ima) :) ***

Punctul de plecare este ideea prietenului nostru Florin Andor, am incercat sa scriem fiecare varianta yin si varianta yang, sau poate invers, nu mai stiu, am ametit, vad stele :))))
Multumesc, asa cum este firesc impart steluta cu Florin :)

... steluța e pentru \"războiul tău de țesut\" Gabriela, că tare frumos ai înveșmântat-o ... meriți toată lauda ... Felicitări din suflet! :)

Superb! Cea mai frumoasa poezie pe care am citit-o pana acum pe site! Super realizata, traznet! :)
Hai sa nu fac lumea sa creada ca am innebunit - e faina, faina si am s-o tot citesc; uite, asa, din cate o \'provocare\' de-asta, ca cea intre tine si Florin, se naste nemurirea...
Felicitari!
D.D.

Lasă Florine, lasă modestia nu știi că nu salvează prăvălia? Ce-ar fi fost războiul fără urzeală?

Daniel, mă bucur că-ți place, nici nu știi; păi asta îi spuneam și lui Florin, probabil funcționez la parametrii optimi numai pe bază de provocări :))

Să ne tot citim :)

o poezie excelentă, în care conștiința este pusă face to face cu natura dar armonizându-se reciproc precum în basmele populare... felicitări!
numai bine!

Cum Ioane, și tu? Waw!!!! astăzi sunt fericită. Păi știi de cîte ori am muțit eu pe poemele tale? Nu, n-ai de unde să știi.
Mulțuuumeeesc!!!!

gabriela, ma fac ca nu stiu:)...no, n-am ce sa fac daca nu-ti plac poemele mele. important e ca te stimuleaza:)
la re-citire!

Baaa imi plaaaac, dar sint sigura ca ai inteles asta :):P.

Barbatii si femeile astea, ce frumos se completeaza ei in poezia ta jucausa. Mi-a placut. O iau de aici, sa stii, si o trec la favorite.:)

Placut cadrul.
Insa: \"duhnind...a divinitate\" - peste poate de rasuflat.
Ultimele doua versuri, doar asa, ca sa dea o rotunjeala amagitoare -cica artistica- textului.

Elia, părerea ta mă bucură. Mulțam :)
Michel, onorată de trecere.

Poate că își permite și Dumnezeu din cînd în cînd o pauză de cafea și-atunci se spală pe mîini de noi, oamenii, lăsîndu-ne în plata cui ne are. Nu crezi, Michel?

Nu ma mai lansez in alte comentarii istete, ca zau daca are rost. Asta este pur si simplu o POEZIE.
Felicitari, Gabita, mi-ai taiat respiratia :))

Adela, Monica & Diana, pe strada mea a venit Primăvara, chiar daca baba de azi își scutură rău cojoacele de ninsoare.
Vă mulțumesc că-mi sunteți aproape.

Splendidă poezia. Mai mult decît atît nu pot spune. Sînt copleșit...

Poezia nu e splendida, departe de a fi, poate nici chiar frumoasa, insa amageste masele la greu. Dumnezeu s-a dus demult la cafea si nu s-a mai intors. A creat, crezi ca-i mai pasa de altceva? Iar de plata, te lasa in insasi plata ta, ca sa vezi si tu cum e sa doara.

Asa cum spune si magul, poezia e scrisa cu lumina, cu suflet, cu spirit. Complementaritatea yin-yang e redata minunat; mai mult, fiecare din cele doua strofe are yin-yang-ul sau.
Contrar asteptarilor domnului Michel Martin, plecarea lui Dumnezeu la cafea cred ca sugereaza altceva in textul dat.
Numai ca poezia asta nu merita pesimisme ieftine si nici dezbateri contradictorii.

Versuri jucăușe și colorate precum mărgelele tale de primăvară.
Doar finalul ne aduce aminte că trăim vremuri postmoderne,
cînd îl putem întîlni pe Dumnezeu chiar la o cafea...

Încă nu-mi revin din uimiri, chiar că am amuțit, vă mulțumesc din nou, tuturor.

Gabriela, mi-a placut poezia ta in termeni \" haiducesti\", atat am vrut sa iti spun, are ceva proaspat.

Odata era ceva sa ai un poem instelutat de patru ori pe poezie.ro. Acum se pare ca nu mai e. Si jumatate din ele sunt ca sa ma contrazica pe mine.
Plecarea lui dumnezeu este una singura. Fara nuante sau interpretari.

Plecarea lui Dumnezeu este diferită pentru fiecare în parte. La unii revine, pentru că găsește ușa deschisă.
Eu nu am chef să te conving de nimic. Ești liber să-ți exprimi opinia oriunde dorești, ești liber (?)

Nimic de obiectat in ceea ce priveste forma textului.Mi se pare mai mult decat reusit insa finalul cantareste inca odata cat restul.La o cafea zici ?:) Surprinzator final! :)

De primavara nu are rost sa mai zic, semnul vietii alaturat locului barbatilor.Imi place aceasta idee de inceput a omului odata cu verdele, daca vrei o repetata facere a lumii din primavara-n primavara.
Disocierea are loc in asa fel incat seamana a cutia Pandorei deschisa, totul iese si la sfarsit... apare barbatul ;-)

acelasi clau:)

Lavinia, îmi cer scuze, nu știu cum de mi-a scăpat trecerea ta pe aici. Mulțam de vizită.
Claudiu, mulțumesc, părerea ta chiar contează pentru mine, cu atît mai mult cu cît vine azi, acum, să mai atenueze din amăreala unui hap luat prea pe stomacul gol. Imaginea pe care ai vazut-o tu în final, mi-a deșteptat mie o altă imagine, despre care nu mai spun însă nimic, că e legat de o apariție din frișcă și tare mi-e teamă că iar se va interpreta anapoda.

Dumnezeu a murit,sa traiadsca supraomul!idee canibalica

Liviule, chiar ma intrebam cum de m-ai ratat pe mine, in comentarii?:)))
...si nici macar nu stii ce foame imi e...:)))):P

Ti_e foame si te duci cu D-zeu la o tigara????barbatii duhnesc a divinitate>>>Iar D-zeu s-a dus sa moara putin??? nu cred ca oricine iti poate citi poezia...supraomul lui Nietzsche,K.Marx,la noi Ceausescu...duce la dezastru si anihilare.MARX s-a inspirat din opera lui Nietzsche-ideea i-a preluat-o ...sa traiasca Supraomul,barbatul din versul tau ...eu sunt D-zeu rezulta din versul tau...Versul desacralizat e foarte naspa...urmareste o violenta mai nobila...

Liviu, nu ai inteles si nu am timp sa-ti explic acum. Mai citeste odata, mai vezi si ce am mai spus prin comentarii si vorbim duminica la Cenaclu, live. Daca mai vii.
cu aceeasi simpatie,
Gabi