Poezie
poarta ororii
1 min lectură·
Mediu
ca un câine hămesit spre proprii creieri
își rostogoli carnea uscată prin ochii tuberculoși
întrebându-se cât de departe poate pătrunde în acest cuib de hiene
paralizat dădu drumul luminii peste nebunia uitării
crezu că nu mai e nimic dar noi viermi creșteau din viscere
prea mari pentru a nu-i sângera spaima
toți surâdeau cinic și-i umpleau rănile cu păcură
dezgolind frigul puturos din subterane
nimeni nu respiră împins cu cuțitul pe la spate
de eul călău se face tot mai iarnă tot mai noapte
pe culoarul cu pereții desenați în blesteme
053.602
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mircea Iosub
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Mircea Iosub. “poarta ororii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-iosub/poezie/65557/poarta-ororiiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LGblestemele sunt peretii tai...dai drumul luminii peste nebunia uitarii...si-ti faci un cuib unde sangera spaima.Spaima ... nu esti oare tu???toti ,toate ,camarile vantului te urmaresc Vers. 4 si ultimele doua versuri te ineaca in puturoasele subterane blesteme...deci fii vrajitor
0
ARImi place metoda...Ceva din Cristian Popescu (ca imaginar) si Ginsberg (ca urgenta a existentei) :\"nimeni nu respiră împins cu cuțitul pe la spate\". O sa te mai citesc.
0
IBmie imi place aceasta interiorizare tenebroasa, misterioasa,
iar metaforele exprima o framantare neobisnuita, o traire greu perceptibila.
forma poetica denota maturitate
iar metaforele exprima o framantare neobisnuita, o traire greu perceptibila.
forma poetica denota maturitate
0
Voi reveni.