cuvinte din tăcere
doamna mea îmi dădeai bip și veneam la tine la 2 noaptea să-ți sărut degetele - apoi îl ajutam pe Apolodor să-și găsească drumul spre casă erau nopțile în care schimbam două-trei
MIMircea Iosuberotic poetry
ți-am spus că viața a început cu un sărut mi-ai zâmbit și palmele tale mi-au atins în lumină buzele umede ți-am spus că te-ai născut din dorința mea de a fi mai bun și m-ai strâns la
MIMircea Iosubicoană transparentă
aceasta e ultima seară în care îmi atârn de perete icoana prin pianul de piatră încerc să fotografiez încrucișări de fluturi a fi taximetrist trist înseamnă a ieși din jocul ielelor cu o apă
MIMircea Iosubtristețe caniculară
prin viața mea femeile au trecut ca tristețea unei camere lipsite de muzică fiecare ne găsim ceva greșit de făcut din graba de a fi tu de a fi eu în noaptea când vânam ciori mi se părea că vara
MIMircea Iosubpoezia e un exercițiu la sol
poemul are 100 de garduri pe fiecare un arbitru dă note poetul face tumbe și cumpene și lumânarea stă în genunchi se dă pe gheață caută rima își pudrează mâinile în cuvinte privind la paleta cu
MIMircea Iosubersuri
a meritat să văd filmul fie și pentru ultima speranță l-am visat în copilărie ca un început de răceală toți avem așa ceva în noi i-am adus apă să se spele pe picioare și n-am mai văzut
MIMircea Iosubnoapte lichidă
privesc cum brațele tale se fac lună prin pielea ta umblă noaptea rece un nor te urmărește în căutarea păcii mi-aș lipi sufletul de al tău precum hârtia udă brațele tale se întind peste
MIMircea Iosubrisipit în iluzii
în fiecare dimineață privesc o lume dispărută cu desăvârșire pe fața mea stau zdrențe zdrențe flori înghețate cuvintele cu vremea neantul din mine se scutură în amintire ca-ntr-un
MIMircea Iosubunu doi de la capăt
aceasta e ultima seară în care îmi atârn de perete icoana pianului de piatră încerc să fotografiez încrucișări de fluturi urmarind drumul cuplului efemer cu gândurile de iubire ale unui
MIMircea Iosubprimele ultimele
ne jucăm cu tristețea lumii un noapte bună între spațiu și timp numărul rotund al războaielor mereu întors anunțul matrimonial sub mângâierea unei fecioare fără admirație în căutarea
MIMircea Iosubcel mai frumos lucru de pe lume
am tot încercat să-mi dau întâlnire la cinci dimineața să învăț să scriu poezie din scârțâitul tramvaielor atunci dacă reușești să mergi destul de repede luna se lasă cucerită e bine să întrebi
MIMircea Iosubîn umbră
ochii ți se închid pe o vioară însângerată o lacrimă încearcă să îmbrățișeze luna aripile-ți adorm peste buzele mov încet o lumânare transformă trupul mort într-un trandafir
MIMircea Iosubpseudo-haiku
stropii fericirii hrănind cu lumină fluturele alb
MIMircea Iosub. . . și ceață
ultimele stele și-au terminat cupa de șampanie își țin crucile la gât și se roagă la celulare preoții citesc din presa zilei și tămâiază cu sânge e închis în paradis și îngerii sunt în
MIMircea Iosubspinul acantei
mă spăl cu greșeli în fiecare dimineață un acrobat dansând din salt în salt cu capul în jos prin tăciunii zeului ca o crăiță cu ochi de-ndrăgostită în abis căutându-și dragostea fiecare își
MIMircea Iosubpetală galbenă de vis
te-am visat o galbenă floare dulce sânziană zână-mireasă ruptă din soare erai gingașă chemare sărut fermecat plină de căldură răspândeai iubire
MIMircea Iosubcasa luminii
înseamnă : în creierul meu am pus rufele la uscat răspunde : idei geniale se scurg în bălți luminoase întreabă : privesc cum podeaua devine o mare problemă luminează : rup cărămizi de frunze
MIMircea Iosubun cerc se înscrie în timp
sunt aici să renunț la aparență trăiesc un exercițiu de istorie sunt eu o formulă ce rezolvă tipurile 2,3,4 comportamentul meu care verifică o conștiință moartea ca o consolare un om cariat
MIMircea Iosubcopilul cu ochi senini
mama mi-a aranjat din nou seninul pe față acum mestec cerceii uitați în paradis cu ei mă legănam de copacul vieții nu mai completez nici o cerere pentru sinucidere în mod repetat altul a fost
MIMircea Iosubumbre
mă lovesc numai de ruj de iarnă prea mulți neînțeleși pe metru pătrat atât de singur singur nu mai pot ști dacă am auz îmi stropesc zilele ninsori care uită să rămână
MIMircea Iosubla grande finale
mi-a ajuns până-n gât viața a uitat să dea tonul cum am stabilit în jurul gâtului poartă mâini nevazute e noapte în poezia asta zise poetul curios cum mereu uit să trag linie îmi pare rău dar
MIMircea Iosubinițiere
îmi părăsesc mintea ca un paradis pierdut înecat într-o galerie cu vise umbrit de agonie și lună temple respiră în armaghedonuri fără oracole sau viziuni doar cuvinte schimbate pe
MIMircea Iosubimposibila metaforă
nimicul dorinței aprinde umbre în peștera culoare infinit minuscul urcând în hăuri de țipete șoptite lumea absentă își caută viitorul prin clepsidre vide
MIMircea Iosubîn efemer umbra
în zbor spre nordul vieții vene flămânde trec prin mine surâd din coasta universului steaua ce trebuie învinsă o scânteie zvâcnește în balanță își caută în efemer umbra
MIMircea Iosub