Poezie
inițiere
1 min lectură·
Mediu
îmi părăsesc mintea
ca un paradis pierdut
înecat într-o galerie cu vise
umbrit de agonie și lună
temple respiră în armaghedonuri
fără oracole sau viziuni
doar cuvinte schimbate pe lacrimi
îmbrățișez anotimpul ploii
înroșindu-mi strigătul
în jocul fecioarei de fier
054508
0

Mozaic de imagini aproape terifiante, finalul poemului
are aspectul unui strigăt de deznădejde colorat violent în
nuanțele unei terori de neant. Ceea ce era o ipotetică salvare, o \"galerie cu vise\", devine un coșmar ca o fecioară de fier:
\"doar cuvinte schimbate pe lacrimi
îmbrățișez anotimpul ploii
înroșindu-mi strigătul
în jocul fecioarei de fier\"
Mi-a plăcut mult! Mai trec!
Cu admirație!
Florin