Simplu gest

Gabriela, de mult nu ne-am mai suras cu tine, dar tu esti si ramai fetita mea de la Iasi de altadata (masurat in luni)
si eu \"trec cu mult mai rar\" (Eminescu), azi ne-am intersectat, \"un altfel de tu ciudat\", nu stim cum sa tacem in doze homeopatice - un fel de antidot, am studiat un pic homeopatia
foarte concentrata poezia ta
regula sitelui ma obliga sa ma motivez :
\"se întîmplă să nu știu cum să tac în doze homeopatice
strînși genunchii și sufletul pe buza unei așteptări\"

\"un altfel de tu ciudat
să te pot contura vibrație cu vibrație de la primul gest simplu\"
si demnitatea pietrei surprinsa de reflux - multe lucruri frumoase...
n-am prins insa firul, daca ai rabdare explica-mi

O perspectiva interesanta atat ca stare a poetesei -la jumatatea distantei dintre reflectie si melancolie- cat si ca imagine a spatiului care o inconjoara... autoarea se joaca parca doar din reflex... parca nu s-a inventat inca jucaria pe care si-o doreste... stranie lume dar bogata in imagini si semnificatii.

Să tac în doze homeopatice. Excelent remediu. Și versurile:

cu toate păsările planînd întors
pe dinăuntru
într-o iluzie mimetică a unei neliniști fără carte de vizită

Frumos poem, mi-au plăcut toate imaginile. Parcă ar fi dintr-un tablou de Sisley.

întru rămînere:
\"se întîmplă uneori alinierea cuvintelor la un capăt de linie\"
\"agonizează în șoaptă cu un fel de demnitate a pietrei surprinse de reflux\"
\"cu toate păsările planînd întors
pe dinăuntru
într-o iluzie mimetică a unei neliniști fără carte de vizită
se întîmplă să nu știu cum să tac în doze homeopatice\"
și încă, întregul...

Lucia, mă bucur să te revăd întotdeauna, mmm cît despre explicat, mă tem că nu o pot face, a iesit așa cum a ieșit, concentrată spui tu, poate unde starea mea de ieri. Am scris, m-am răcorit, dacă a și plăcut unora, mă bucur.

Vlad, în traducere liberă ar fi ceva în genul “în căutarea echilibrului temporar rătăcit”, între melancolie și reflecție . Poate că da. Iar remediul intuit.

Anca, mulțumesc, un prim comentariu ba chiar cu greutate dinspre tine, aici, înseamnă mult pentru mine.

Alina, ce ne-am face fără google, am căutat Sisley, posibil să adaug și ilustrația ceva mai încolo, mi s-a părut a mi se fi potrivit atmosfera.

Victor, de suflet aproape, mulțumesc și de semn lăsat.

Eu am avut impresia ca citesc o povestire suprarealista, sau ca ma aflu undeva in zona crepusculara... si unde-i mai crepuscular decat in sufletul nostru, in unele zile in care, demni, asteptam inevitabilul.
Ratacirea ta in mistic (primul vers, zic eu, ar fi prea putin fara splendida completare a locului liniei: in palma) imi pare ca se dezleaga in ultimele versuri, pe care le apreciez cel mai mult ca mesaj poetic, atat de simplu spus:
\"descoperind liniștii noastre de nisip
harta compasul și busola
călătorului\"
iti multumesc de directie intr-o zi innorata...

Bianca, mi se întîmplă uneori să mă rătăcesc prin zona crepusculară, probabil de aceea compasul, busola și harta. Dacă ți-au fost și ție de folos, cu atît mai bine, să fie spre binele tău, îmi face plăcere să le împart și cu tine :)
Mulțam fain, să ne citim cu bine.