Poezie
În mintea cerului
de Voroneț
1 min lectură·
Mediu
cocori răsuciți în vene
port la încheietura mîinii
un poem de dragoste
timpul
***
pește argintiu
scăpat din undița unui visător
unduiri tandre molcom șovăitoare marea
între puncte de suspensie sărutul înfășurat străveziu
ca o cadînă în voaluri
***
aș fi continuat povestea începută la umbra ienupărului
numai pentru tine secunda unu a jocului
solstițiul frînt în brațele noastre veghind umbra unui unghi drept
marginea tandră a infinitului cută de zîmbet în mintea cerului
***
spuneai că ne vom face de cap
de capul bunei speranțe
ne vom face de ochi de carne de oase
de dragoste mai ales
vom exploda în fiecare ploaie orfană de curcubeu
în verdele verdelui
***
sînt o prințesă de jasp
trăiesc visul printr-un ochi de pisică
serbez o eternitate albastră de Voroneț potolit
în umbra chiliilor îmbrățișările
au parfum acrișor de fragi osteniți de lumină
***
iau în mînă o piatră
Dumnezeu culoare mi se scurge prin epidermă
miracol și poezie
004254
0