Nechezat de primavara

las\' că e destul de ademenitor si jăratecul!
credeai că numai apa?

mi-a plăcut tonul poeziei tale -- si poezia, ce mai...:)

Gabi, mie tare imi placu aceasta poezie, ca o renastere naturala tarzie, imi picura un graunte de jaratec in nehamesitul pantec, dornic de versuri pline de verdeata si cantec. Da, ca unui inchipuit Odiseu batraior si cu ceva ascunse rani la dreptul subsuor, la ciocanelul si la scarita urechii stangi, istovite de loviturile cantecelor natangi, mi-a placut sanctificarea asta a sirenei - femeie -cal si am strans de aici cateva neasemuite perle, aduse asaaa, de al privirii val:
\"îmi scutur primăverile la fiecare descălecat al zorilor\" -aici am gasit margica translucida a locului si timpului petrecerii dorintelor si faptei
\"îmi lipesc fruntea de coamele nărăvașilor\" - chiar fapta in sine. Naravasii astia cred ca sunt naravasi numai cu numele, nu tresalta, muschii lor stau incremeniti sfios in asteptarea fruntii tale (sau a ei, a subiectei eurilor tale). Sau fruntea femeii e asa de iute incat gandurile ei se strang si se intind ca fibrele sub piele, odata cu cele ale armasarilor alergand. Complicata situatie, nu ma pot pronunta decisiv. Astept ceva lamuriri lamuritoare deplin.
\"femeieeeeee tu nu ești o sirenă\" - strigat de trezit ecourile eului ratacit. Normal, cine a mai vazut sirena sa alerge cu fruntea lipita de coamele armasarilor ? Dar daca armasarii astia sunt formati din alba spuma a valurilor ? Atunci si sirena are dreptul sa... si sa...? Are, sigur.
\"nu ale tale sunt cîntecele unduite șoptite picurate\" - atac sub centura de castitate a cantecelor sirenei din povestea de fata. Deci mieroasele picaturi bune de solfegiat si otravit urechile urecheatului si tristului Odiseu erau contrafacute ? Copiate clandestin si vandute la taraba? Oh nu, de zeci de ori nu, nu vreau sa cred, era ultimul lucru care facea mai suportabil finalul calatoriei. Deja ma strange la piept icoana Penelopei crosetand. Dar si icoana imi pare acum contrafacuta. Of, demitizante versuri.
\"nu te îneca acum la malul
unei priviri.\" - aici da, strigat de libertate, dar si dojana. La mal cine se poate ineca ? Tiganul, dintr-o crunta si grabita evaluare a ajunsului de sine. Balena, din cauza prea-plinului necuprins de maluri si privire.
Dar nu ea, femeia - zvarluga, pastruga, femeia impletita in coame de cal, ea niciodata nu, nu este in pericol. Pentru ea s-au inventat ochii. Sute si sute de ochi, mii si mii de maluri.
Ai dreptate.

Apa si foooc...cer la mijloc, noroc ca e de unde alege pentru toate gusturile. LOGule, ma bucur ca ti-a placut :), multam fain.

Daniel, ca sa vin cu o lamurire suplimentara, o sa-ti spun ca e vorba de o usoara invidie fata de toate sirenele-femei sau femeile-sirene, deci asa cum nu sunt eu; un fel de mica revolta interioara, dar intre timp m-am lamurit ca imi sade bine, ba mai bine chiar, asa, cal de foc :))) (vezi zodiacul chinezesc) :))
Multumesc de trecere si comentariu :)

dupa ce-a `nechezat` daniel , ce s-ar mai putea adauga ...

doar ca iti sta intr-adevar bine , in aceasta piele ( chinezeasca ) de cal .

Frumos indemn catre sine, revitalizant, da, cred ca te-a trezit, nu?
De explicat poezia nu ti-o explic, pentru ca tu stii ce ai vrut sa zici, nu mai iti pun si eu ganduri in minte, mie imi place si te felicit!
La re-citire!
D.D.

Îmi place. E foarte încordată. Precum crupa unui cal sălbatic. Și totuși eu nu aș pune:
\"nu te îneca acum la malul
unei priviri\" .... nu îmi place mie insidioasa senzație a imaginii sugerate și de Daniel Bratu. Eu poate aș fi pus:
\"caută aleargă du-te
începe o nouă zi
nu te îneca acum în amăgirea
unei priviri.\"

...doar o părere

In viziunea mea scuturatul primaverilor la descalecatul fiecarui zori ar putea avea sensul de trecere a timpului.Primavara inseamna verde, renastere, starea de veghe a partii primordiale din natura, totul creste, ca un adolescent ce pe masura \"anotimpurilor\" imbatraneste.

\"Imi lipsesc fruntea de coamele naravasilor\" - e o imagine simpla dar cu ecou.Cand aduci vorba de naravas te gandesti la galop zic eu, sau ca la ceva static care sta sa izbucneasca in acelasi galop ca o evadare din sine a sinelui.

Sunt cateva imagini care imi plac din textul tau.

\"nu mai știu cine ce sunt\" - de aici in jos eu cred ca ai mai putea lucra la poem.Se pierde un pic din esenta dupa parerea mea, inceputul e in forta si plin de simbol.

\"și strig strig
amintește-ți
femeieeeeee tu nu ești o sirenă
n-ai fost niciodată\"

Legat de aceasta parte nu prea se potriveste urmatorul vers \"nu ai știut învăța ispitirea\", adica mi se pare putin prea obisnuit, prea simplu prea \"normal\" pe langa ce e inainte, scade din fluiditatea textului.
Imi place ideea de \"tava cu jaratic\" des intalnita si in basme, e un simbol important pentru \"aminteste-ti femeieeeeee\" :) Ma duce cu gandul la dragoste, asta e tava ta de jaratic.Dar aceste sensuri parca sunt in contratimp si putin nepotrivite cu finalul, adica merg cumva in gol un pic.Daca vrei, finalul nu e prea \"naravas\", in rest numai de bine.

clau

\"lipesc fruntea\" nu \"lipsesc\", sorry.

Mircea, Daniel Dinescu, vă mulțumesc de trecere și aprobare.

Virgil, da, ai dreptate, modific finalul, nici mie nu imi place asocierea. Un cal nu se ineaca la mal ca țiganul, nici măcar la malul unei priviri. Calul acesta merge mai departe, deci sugestie binevenită și aprobată. Mulțumesc.

Claudiu, văzusem scuturatul primăverilor la descălecatul zorilor ca și ceasul acela, al șaptelea al fiecărei zile, cînd sună deșteptătorul și cu un scuturat și un nechezat de luptă pornești să duci războiul cu ziua ce începe. Mulțumesc pentru comentariul competent, mă gîndesc la ce mi-ai spus și văd cum mai pot \"nărăvi\" finalul.

La bună citire în continuare.

Nechezasi, nechezasi, fatuco!:) Asta da cal(caluta)...:)
Altii doar se dau de armasari.:)

\"îmi scutur primăverile la fiecare descălecat al zorilor\", \"unduite șoptite picurate\",
\"tu ești un cal
un cal de foc\" ...

\"nu ai știut învăța ispitirea\"
\"unei priviri\", \"doar o tavă cu jăratec la cină\",
\"caută aleargă du-te\"
\"n-ai fost niciodată\" \"și strig strig\" \"mușc zăbala născutei dimineți\"
\"femeieeeeee tu nu ești o sirenă\"

... \"mă dezbrac de tăceri de liniști neliniști fricile toate\" simțind poezia ta o căutare în sine, \"un cal de foc\" precum bine ai formulat ... iar finalul e potrivit asemeni unei îmbrățisări de cuvinte tacite în sensul ZÂMBEȘTE ȘI MERGI MAI DEPARTE LUMEA TE CAUTÃ ... frumos, frumos :)

Diana, hei, nu simti si tu miros de primavara?? :)

Florin, da da da, exact asa mi-am dorit finalul, ma bucur ca ai inteles :)
Ce bine ca sunteti pe aproape !!!

\"sunt cîntecele unduite șoptite picurate\"

Asa cum ai scris in poezie ti-am cantat si eu poezia soptit si printre picuri multi de fericire.

Parca e un indemn facut de tine tie insati. Curge frumos, place.
Eu as fi incheiat cu \"du-te\".

Marina, Lucian, Geta, va multumesc :)