După zbor

...

... la urechi mai ajungea doar zborul acela cu picioarele moi prin creștetul crud al semințelor încă necoapte, soarele se ridica din somnul ceții pe poteci nenumite cu nisipuri mișcătoare pentru o viață ce s-ar putea hrăni din mineral ... învățăm mereu o planare înaltă dincolo de lumina artificială a minții ... dincolo de punctele albe ale zborului se ascund ritualurile, dansul, incantațiile pe torsul unor ploi solitare ... frumos, frumos ... la bună citire / vedere :)

din ciclul completări și...restituiri :)

uneori iubirea ia forma unei pietre cioplite
în unghi drept de luciul unei ape străine
de aceea abisurile toate locuiesc într-o orbită
iar pescărușii poartă nume de migrenă
ard
depărtările
au conturul săruturilor nerostite
și dor
nemîngîierile își cer drepturi
uneori o stare de neliniște răsărea soarele
într-o viață a noastră
vom purta muguri și ne vor înfluturi visele
imi voi plimba degetele prin părul tău
îți vei lăsa degetele să mă închipuie
conturîndu-mă pînă la apa vie
iar cuvintele se vor naște gata rostite
cu trifoi la butonieră

mulțumire!

Frumos spus... a ramas putin de comentat :))

De-asta au fugit vrabiile de la fereastra mea, sint toate aici la tine in poezie, de unde or fi auzit ele despre memoria inregistrarii in piatra?! E drept ca eu stau la etajul 2 si le e mult mai bine \"cu fruntea lipita de cer si caldele ploi totem\"

Amadriada

Știam eu de ce m-am mutat la etajul 7, de fapt, fiecare casă pe unde am locuit a fost legată de diverse nații de păsăruici, dar nu-ți mai povestesc pe-aici (cind ai chef de ascultat povestiri adevarate dă-mi un semn la glacatus@yahoo.fr).