Gabriela Petrache

închid ușa lumina ochii poate că așa s-ar rescrie cercurile liniștea despre unele și altele într-o lume de geometrii contradictorii cu sentimentele frumos ambalate ce răsfrîng în foițe

înserarea să ardă oase gînduri flambate fluturi halucinogeni și case ciclopice ce stau să-ți cadă de-a valma intramiocardic ca și cum totul s-ar putea nărui spre un alt fel de creștere într-un

cum poate fi totul atît de greu cînd încerci disperat să atingi miezul simplului, cum poate fi atît de complicat să te compui, descompui și iarăși, mereu de la capăt, să te recompui din cele cioburi

transparentă pînă la a fost odată exersa răsucirea pe dinăuntru apoi piruetă și triplu salt la limita dintre lumi teama cu senzația dureroasă a vidului suturată pe marginea unei frunze cu toată

Unii isi fac cruci cu stinga si maninca pufuleti, Altii risipesc averea si-apoi merg dupa bureti, Unele tinjesc prea lesne si mereu dupa creveti, Altele infig gherute hacuind tineri poeti. Eu

Nu mai vreau Sa-ti privesc chipul Cu doua fete, Ranjind metaforic Dimineata la cafea Si seara dupa jurnal. Nu mai vreau Sa traiesc himeric, Intre doua baloane de sapun Hohotind

Ii freamata aprig in copita albastrul, iarba strivita in staticu-i joc ii linge orbita cu ochiul sihastru si-un abur de duca il cheama-n cimpie, ca un halo. Pe nari scoate fum; se smuceste

*** A rinjit mefistofelic, apoi si-a infipt sarcasmul in triunghiul vidat in care salasuiesc de o vreme, fisurindu-mi-l. Acesta s-a ridicat in spirale bezmetice catre cer, de unde s-a prabusit in

Azi am constatat ca: un timp ceasul a functionat perfect normal. Acele mergeau mereu unul in spatele celuilalt, in acelasi sens monoton

ba de foc si ba de apa mi-este dragostea sarata ingerul a scapatat intr-un nor s-a scufundat sa-mi aline sa-mi inchine dragostea de maracine si s-a dus intr-o valcea vai de papadia mea s-a

Lapovita si ninsoare, Pe fundal de gramofon Vinul-abur in pahare Ispiteste uniform. Eu aici si tu acolo, Doar o mare ne desparte Cu un val ce niciodata Singur nu-i, cu altu-i frate. Imi

printre nimicuri fosforescente adunate de-a valma suflete, itinerarii întrerupte, boabe albe de piatră și esențe rare. necesarul de inventar la purtător fără de care nu se (mai) poate. ostatici în

un capăt de poveste se cerea scris alerga cu mireasmă de fîn cosit gîndul mușca pofticios dintr-o piersică roșie cu umerii tatuați drum înflorit la capete cu arțari de unică folosință ce azi bun de

M-a troienit cu frunze ruginii padurea Noian de ginduri reci m-au inghetat Secunde vestede se scutura aiurea Mi-e tare dor de tine, prieten ce-ai plecat. Prin ziua nesfirsita ma scurg fara