Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Te du, murgule!

1 min lectură·
Mediu
Ii freamata aprig in copita
albastrul,
iarba strivita in staticu-i joc
ii linge orbita cu ochiul sihastru
si-un abur de duca il cheama-n cimpie,
ca un halo.
Pe nari scoate fum;
se smuceste in friie;
trupu-i un arc cabrat spre inalt;
chinga il stringe;
zabala il zgirie
si-o zare-morgana il cheama cu zimbet
de spalt.
Ca un prunc intarcat prea curind
bijbiie-n aer, nauc, sa se-agate;
parca s-ar duce,
parca ar fi mas.
Zori dupa zori il inghite lumina
si cu-ndoita iubire, ii soptesc:
bun ramas!
6.05.2002
013.435
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
87
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Gabriela Petrache. “Te du, murgule!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-petrache/poezie/25353/te-du-murgule

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dan-sirbuDSDan SÎRBU
... cu lacrimi în idee mă zbuciumă câmpia
ce în copite albastre surâde sideral,
singurătatea albă mă-mpinge înspre tine
să îți pictez în sânge un zâmbet... Magistral!!!

... mi-am amintit de trecerea timpului, dureroasa ireversibilitate...
0