Cujetare pe o muchie de cutit
Orice rupere de ritm, orice abatere - fie ea și minimă - de la rutină, mici tandrețuri matinale - dacă ești suficient de norocos - acționează ca un buton care comută sufletul direct pe frecvența
Aberații fără punct și virgulă
mi-e dor de verde de verdele verdelui spre care ne îndreptăm deja se luminează de ziuă și miroase a primăvară dincolo de steluțele din fereastră e drumul iluzoriu drumul și toate pietrele ce vor fi
Frunză verde de cireș
...clipi des, apoi așeză semnul între file și puse cartea alături, pe pernă. Cu ochelarii pe nas și mîinile așezate pe plex cu gestul reflex pe care nu și-l sesizase pînă cînd n-o făcuse atentă Marc,
Nimănui nicăieri uneori
“port o sonată pentru pian” - vers de Ioana Cheregi Crișan spunea ea spunea eu tăceam la faptul de a fi gînd în calea gîndurilor nici vesel nici trist pe mine nu mă poartă nimeni nu mă
Mai mult sau mai puțin
nici măcar aici în penumbră nu mai e loc de mister umbre zac pe o parte culcate arătări cenușii țopăie într-un picior își descrețesc frunțile săpînd tranșee în carnea prea albă a foii ronțăind
Cai de zăpadă
închid ușa lumina ochii poate că așa s-ar rescrie cercurile liniștea despre unele și altele într-o lume de geometrii contradictorii cu sentimentele frumos ambalate ce răsfrîng în foițe
Șiraguri de piatră cu miez
mi-e teamă de vezuviul acesta ce-mi stă pe limbă cu gust de cenușă că va erupe sau că nu/ aș putea rata dintr-o eroare umană startul la libera ascensiune/ ca în visul acela în care căutam printre
Micro/saga de cîmpie
printre nimicuri fosforescente adunate de-a valma suflete, itinerarii întrerupte, boabe albe de piatră și esențe rare. necesarul de inventar la purtător fără de care nu se (mai) poate. ostatici în
Cutia magică
Ce să te faci cînd lenea pare ruptă nu din rai ci de-a dreptul din sînul lui Dumnezeu, cînd totuși un caiet nou-nouț zace în imacularea-i de luni bune de zile, caiet cumpărat cu toată voluptatea
La început a fost visul
Misterios, poemul se încheagă într-un vis sub flashurile magice ale lanternei fermecate. Aladin în țara visului color. Cei patruzeci de hoți tupilați în nervurile lemnoase ale celei de a doua roate.
Joc de lumini și umbre
alternanța jocului de umbre îi dădea chipului un aer insolit, oarecum cosmopolit, și ceva de piatră semiprețioasă unanim recunoscută de asociația internațională a bijutierilor amatori de pescuit în
Ivoire
*** pășea ușor printre cuvinte închipuite. iluzii creponate cu gust de vanilie și mere verzi. desena cu deget ivoire fluturi transparenți pe oglindă. cuvintele îi ciuguleau din palmă firmituri
Jurnal
cum poate fi totul atît de greu cînd încerci disperat să atingi miezul simplului, cum poate fi atît de complicat să te compui, descompui și iarăși, mereu de la capăt, să te recompui din cele cioburi
Jurnal cu ciori și boabe de cafea
*** iubesc ciorile. acesta este un fapt. le iubesc cînd plouă sau ninge, primăvara cînd se arată primele zile însorite dar parcă și mai mult iarna. croncănitul lor bizar, insolența cu care mă
Jurnal de ne/călătorie
* mă învîrt obstinant în jurul coliviei cu nuferi ne dăm tîrcoale unul celuilalt dintr-o pornire sinucigașă ucid căderea la întîmplare și toate zilele îmi par nimerite numărătorii
Auto-combustie cu zîmbetul pe buze
întotdeauna era vorba de orgolii nedigerabile dar nu spațiul devenea din ce în ce mai strîmt din lipsă acută de imaginație un alt fel de maladie cronicizată pentru care se bătea monedă apa în piuă
Semn dintr-o cochilie
între noi un fel de tăcere cu picioarele rupte. de singurătate nu moare nimeni, îmi spuneai unduios și verde dintr-o cochilie, mestecînd senin un fir de iarbă. între semnul șoaptei și liniile frînte
Jumping alive
transparentă pînă la a fost odată exersa răsucirea pe dinăuntru apoi piruetă și triplu salt la limita dintre lumi teama cu senzația dureroasă a vidului suturată pe marginea unei frunze cu toată
Prinzătorul de vise
o altă dimineață mă surprinde cu inspirația ei de fluturi în păr răvășiți de vise cu țigănci și culori zburătăcite în zîmbete și turcoaze ca o ispită încrustată în piele cel mai în vogă model
Pentru prieteni
anul nou vine incognito în weekend iar muzele îmi dorm deșirate de trei anotimpuri și jumătate la rădăcina unei ierni din care lipsesc doar ouăle înroșite pentru că uneori mi-e dinspre liniște
Restituiri la o aniversare
Mae Stanescu inventasei un fel de tăcere un pian cu inimi multiforme peste care cerul ningea cu splendoare atingeri înflorind ferestre închise sub pleoape eliberînd cîntecului păsări drumuri
Microclic de sezon
cu o visare gestantă într-o trezie tematică de toamnă spre soare întoarsă adulmecam nostalgiile fetiței rochia de catifea roșie a păpușii mirosul plăcintei cu mere inconștiența fericită cu
În zodia așteptării
pietre ce latră cînd luna răsare înspică nesomnul răsfrînt de măr însingurat învrăjbită noaptea din pîntec mușcă pămînt dangăt de clopot umbre de ambră etern pecetluite în hyacint.
Radiografia unei dimineți
pasăre cu zborul orbecăind roșu izbindu-se fereastra turnului plăcuța cu închis pentru revizia săptămînală agățată clandestin de imaginea marcată pe aceeași retină ca și ieri resuscitînd un timp
Senin
își desfășura la picioarele mele plecarea cu firescul acela neînțeles al lucrurilor simple mă înveșmînta în frunze argintate picura cu lumină și cîtiva stropi din apa lui vie simțeam pînă in inima
Solicit stele uite-asaaaaaa!!!!!!
ai dorit vreodata sa mori pentru urmatoarea suta de ani coca-cola doar o dorinta perversa fara cravasă si cai de prisos nu? Atunci taci nu mai spune nimic nu stii nimic caii lacurile ochii toate
Oameni suntem
Cum ne mai preseaza timpul pe toti alergam alergam mereu in cautarea faimosului ceva mereu altul ce ne desparte in truditori ai zilelor vlaguite de cotidian digerat pe la colturi de strada in
Strainul
Umbrele mirarilor stiute noua cindva scinteiaza amnezic in desararea ochiului. Patimi noi, de fluturi de prea mult timp captivi in inertia unui cotidian prafuit si ambiguu, revolta unui sine
Cea mai simpla poveste
Se trezise intr-o dimineata in explozia de exuberanta alba a fluturilor: inflorise. Nedumerit, miji sfielnic ochii. Albastrul ii sageta privirile, accelerindu-i pulsul. Sub scoarta frageda, inima ii
Toamna medievala
Recitirea \"Coridoarelor de oglinzi\" ale Anei Blandiana imi desteapta in suflet amintirea propriei mele toamne. Ma intorc in timp, undeva catre capatul de inceput al primilor pasi, al deschiderii
Strigoii spun intotdeauna NU
Trudnica zbatere a unui suflet ce nu cunoaste pacea zamislita in vremelnica moarte a somnului. Incremenirea intr-un timp in care nimic nu clipeste. Calcatura pasului - nesigur - sub care ape nu se
Renastere
Sunt osinditul ce-si iubeste calaul si securea stralucind in soare Mi-e sufletul rosu atit de rosu Doamne, cit de rosu e apusul si invierea in ochii tai atit de negri. 10.07.2002
Undeva, cindva - vara
*** A rinjit mefistofelic, apoi si-a infipt sarcasmul in triunghiul vidat in care salasuiesc de o vreme, fisurindu-mi-l. Acesta s-a ridicat in spirale bezmetice catre cer, de unde s-a prabusit in
Cind iubesti un nebun poet
Topindu-ma si topindu-te in patimase imbratisari intim-interioare, te priveam picurind in ritmici stropi pe imaculatul colii de hirtie, sarutind-o in versuri, traire cu traire dezgolindu-mi-te
Furtuna
- Ai auzit?? - Nu! Ce sa aud? - Ssst...Taci! Asculta!! - ...?? - Uite, s-a ivit luna. O raza de lumina s-a izbit de fereastra mea fisurand intunericul din odaie. - Ce liniste !? -
Constatind o constatare
Asa cum faptul de a ne fi nascut este o intimplare independenta de vointa noastra, se intimpla la fel si cu iubirea. Vine si pleaca dupa cum vrea ea, orice artificii am incerca noi intru preluarea
Scrisoare
De citeva zile mi-e tare dor de tine. Mi-e dor , desi, recunosc, ai fost mereu aici cu mine. Cum poate sa-ti fie dor de cineva aflat in permanenta cu tine? Nu sint \"circotasa\" si pentru ca
Ploaia
S-a facut intuneric. Stau cuibarita in fotoliul larg si ascult ploaia.Mi-e lene. Impletindu-si acordurile cu ploaia , o melodie dulce de saxofon strapunge linistea noptii. Ma las furata de amintiri.
Gelozie
Orele sint tirzii, a trecut de mult de miezul noptii. Nu pot dormi, ma rasucesc in asternuturi si ginduri rele nu-mi dau pace. Stomacul mi se stringe, simt un nod in git, iar pe spate aluneca o
Scrisoare imaginara
Scrisoare imaginara Ma uit si nu-mi vine sa cred ce vreme capricioasa poate sa fie. Ieri soare, ca de inceput de primavara, azi intunecat, mohorit, ceata, vreme numai buna de stat la povesti in
Ginduri dintr-un februarie
Dragul meu drag, nu stiu ce dor tainic m-a dus cu gindul catre tine zilele astea, mai mult ca oricind. Te simt aproape. Oricum esti aproape pentru ca ai fost mereu cu
