La început a fost visul

Misterios, poemul se încheagă într-un vis sub flashurile magice ale lanternei fermecate. Aladin în țara visului color. Cei patruzeci de hoți tupilați în nervurile lemnoase ale celei de a doua roate. Vîrtejuri, furtuni magnetice, noduri răscolite și linie finală. Șarpele adormit călătorește iluzoric în țara lui nu-știu-unde pentru a afla nu-știu-ce. Punct și de la capăt. Îndărătul pleoapelor lumină de stroboscop. În fulgerul multicolorat se prind bule transparent-strălucitoare ce se înfășoară translucid în imaginea fulgurantă a unei Clipe. Timp cald la țărmul unei mări vălurite. Plaja, lucirile apei și chipul întreit al unui cuplu. Torsul gol al copilului ce-și ridică mînuțele către chipul părinților. Trăsăturile femeii sînt destinse, relaxate, de o fericire inconștientă. Sînt. Lumini rotitoare în cascade indigo pulsează accelerat în sensul acelor de ceasornic. Aterizez într-un alt cerc rotitor, mă cuprinde ca o mănușă. Chipuri străine și totuși atît de familiare. Cercul se restrînge pînă la un iris cafeniu ce mă absoarbe. Întîlnesc senzația aceea mai reală decît orice real de care mi-e atit de sete în iluzoriu. O neașteptată senzație de cald mă transformă într-o amforă cu apa de aur topit. Mi-e acasă și n-aș mai pleca din culoare. ................................................