Gabi Schuster-Cărărușă

\"O greșeală pedagogică. Trebuie să lăsăm copii să decidă ce le place lor. Se poate ca preferatul să fie Macedonski sau Coșbuc sau Goga\"

Sau s-ar putea sa nu aleaga nimic !!!

Greseala principiului de educatie anti-autoritar aparut prin anii `70, lumea occidentala, incepe incet incet sa o desluseasca. Tineretul este incult, dezlanat, plictisit, egocentric, dezabuzat, dezorientat. Parintele a fost show-man pentru copilul tiran si l-a invatat, refuzand sa-i puna jaloane, haosul. Cu asta nu se mai descurca acum, nici parintii, nici copiii !

Avem nevoie de modele. Avem nevoie de directii.
Multumesc profesorilor mei ca mi-au \"trasat linii\".
Ce am facut cu ele, asta este o alta intrebare, ca doar nu suntem la concursul de innot unde nu avem voie sa parasim marcajul.

Eminescu sta pe picioarele sale, indiferent la clasamente, pe care oricum, in cultura le gasesc lipsite de substanta.
. Vrem sa dam pe unii \"jos\" ?
. sa urcam pe altii \"sus\" ?
. sa inlocuim pe cel de sus cu altul ?
. Sau vrem sa ii dam pe toti jos ?

Si cultura romana ? cu ce sa iasa in lume ?

Daca ar fi sa spun unde am fixat actiunea as spune: la tara, sau: de la tara. Termen generic care nu ma delimiteaza decat de oras. Nu as putea spune ca m-am gandit sa ma refer la un loc anume, desi o multime de imagini vin dintr-un loc anume iar alta multime dintr-un alt loc:)

Lipsa repetitiei cuvantului colb are bineanteles numai ratiuni poetice. Discutabila si discutata repetitie...
Voi inlocui prima aparitie a cuvantului praf cu colb.
Pentru inlocuirea generala a cuvantului trebuie sa ma mai gandesc. Am impresia ca va fi prea mult colb:))))
Si, pe undeva, praful trebuie sa il simti in dinti cum il simteam eu...
Multam de trecere si observatie, mi-a prins bine ideea.

Da, zona ta pentru antrenamentele de imaginatie este una in aparenta linistita, dar in fond cu un mare potential tragic.
A mea este una idilica, dramaticul s-a nascut mai tarziu.

Cred ca ar trebui articolul hotarat deci: Templul.
Titlul nu il mai repeta si in pagina:))

\"Mi-am divizat trupul: jumătate femeie\"
Divizat inseamna deja in doua jumatati. Poate ar fi bine sa renunti la unul din cuvinte.

\"Au început să mă doară genunchii și am căzut
În acel loc au crescut două aripi
Care băteau aerul în neputința desprinderii\"
Ideea este buna dar este destul de nepoetic exprimata.

\"… Dumnezeu vrea o jertfă și atunci
Mi-am jertfit comunul\"
Repetitia lui jertfit strica armonia, iar ce vrei sa spui cu \"comunul\" nu prea am inteles.

\"Aripile s-au ridicat spre cer
Și am început să uit durerea genunchilor\"
Precizarea este poate de prisos.

\"Am distrus-o pe Ea construind pe acel loc\"
Dupa mine \"pe acel loc\" trebuie scos afara.

Poezia nu este rea, dar dai prea multe \"indicatii\", lasa cititorul sa mai ghiceasca si singur:)

Din cate stiu eu schema clasica este 5-7-5.
La tine este 5-7-7. Ultimul rand trebuie scurtat.

De la intrebarea fundamentala asupra rostului existentei, treci printr-un fel de criza morala cu sunet de spovedanie pentru a ajunge in final la raspunsul ca numai lipsa incredereii in tine de desparte de dumnezeire.

\"De-a lungul gardului din fier forjat al uneia dintre cele patru bisericii, o sumedenie\" ...
Cred ca articolul hotarat al bisericii trebuie sa
lipseasca:)

Cu un \"motiv\" simplu ai reusit sa construiesti o intamplare, care de nu ar semana cu realitatea, ar friza fantasticul. Fuga unui sat !
Simtul detaliului, veridicitatea vorbirii, dialogul scapat de precizari artificiale, descrierile zgarcite, conturarea personajului principal cu mijloacele limbajului mai mult decat cu descrieri fizionomice, tensiunuea cu grija eliberata de-a lungul povestirii. Sfidarea legilor fizicii si intrebarea ramasa nerezolvata la incheierea textului prin sugestia pasarilor patrate lasa cititorul intr-o stare de mirare amestecata cu admiratie in asteptarea unei noi povesti.

Pentru toate acestea iti ofer prima mea steluta.

\"zdrobindu-mi ușor mușchii ficatul
senine îmi pipăie rărunchii masează\"
Ca mereu gusturile difera... Mie zicerea de mai sus imi este oarecum teatrala, fortat anatomica, iar cuvantul maseaza este lipsit de fior poetic.
:)

Mi-a placut:
\"s-au schimbat zilele
sînt parcă mai zvelte
se urcă pe spatele meu deseori
apăsat cu călcîie de seară\"
versuri aerisite, zvelte, in cuvinte simple ce ma invata oboseala adunata catre seara.

Andreea si Nicolae daca am reusit sa va trezesc amintiri, cuvintele mele si-au indeplinit menirea......
Multam de semne,

Multumesc de vizita.
Comentariul tau pertinent m-a uns la inima.
Si eu am regasit in prozele tale superbe amintiri din copilarie.
Ne mai citim !

Draga Radu, am ramas atat de surprinsa de acordarea nivelului, incat iti multumesc numai astazi.
Nu eram pregatita pentru raspunderea asta, dar ca si pana acum, voi incerca sa raman impartiala in comentariile mele.
gabi

Ideea ca moartea este o stare originala se impleteste bine cu propozitia \"sa ma dez-morteasca\", ceea ce este iarasi foarte original.
Pana pe la jumatate merge bine, cand apare problema paturii:
\"Am cumpărat două pãturi. Voiam să le duc acasă. Vânzătoarea îmi găsise perechea primei, ca și culoare, după ce a căutat o săptămână în magazie. Dar, în cele din urmă, cea de-a doua pătură am dus-o preotului. Drept mulțumire pentru toate momentele mele de cumpănă în care a fost alături de mine.\"
Ce nevoie are preotul de patura in semn de recunostinta?
Sa stati amandoi sub aceeasi patura in ceasurile de suferinta? sau poate ca are reumatism? popa? nu imi este foarte clar.

\"mă chemau surorile din tura de noapte
să le sterilizez melancolia cu care bolnavii pătează cearceafurile\"
A cui melancolie ? a surorilor din tura de noapte sau a bolnavilor vinovati de patarea cearceafurilor ?
Oricum cred ca nu conteaza prea mult... era numai o intrebare naiva.

\"mă rugase să-i întind pânzele cu ulei\"
Aici insa, nu am putut de loc sa imi imaginez cum se pot intinde panzele cu ulei...

Despre funie stiam ca mi-o pot pune in jurul gatului dar ca as putea sa mi-o strecor pe trahee... ce trahee, care trahee?

Nu prea inteleg eu de ce nu poti scrie daca trec nori, ploua si esti nelinistita.
In ultima strofa exista o ambiguitate ce ar putea fi rezolvata... ce sa trimiti ? petale de cais sau ganduri ?
si de ce sa tina de urat cand ar putea tine si de frumos?

Titlul pare sa contrazica contextul.
Nu poti scrie scrisori din varii motive.

\"stătea Livia și-i privea pe cei ce veneau\"
alesi cu grija dintre cei ce \"plecau la cumparaturi\".

Ma intreb cum as putea vedea capotul cuiva ce sta la etajul trei, pe colt?

Am două bilete la ,,Omul, orgoliul și vendeta’’. Nu vii cu mine? cu pantofii de bebeluș? de lac?

In rest este bine, in afara de dialog ce pare a fi cam schematic.

Chichite:

\"Intr-o lume plina de lacrimi, de truda si durere, Mircea era o frumusete: parul negru, ondulat natural, ochi...\"

\"Lui Mircea ii cazu capul intre palme, si striga: „Si cu ce am gresit ca sunt frumos!\"

Esop, Socrate, Vespasian, Aristotel, Montaigne, Adonis, Universitatea din Bucuresti - ploaie de cultura.


\"Si Esop era diform, dar ce fabule frumoase a scris!\" SIC!

\"Iata o urata „frumoasa interior”.\"

Ma tot intreb: in incercarea de a alunga cliseele construim altele?
\"In timp ce\" ar suna mai bine? Gerunziul exprima o actiune care tocmai are loc in timp ce se face si altceva. Doua actiuni simultane legate gerunzial prin renuntarea la si-ul ce le-ar ordona in acelas plan.
Exista domenii interzise ale limbii? retete poetice? curatari de forme gramaticale?
Am intalnit adesea, pe site, acest razboi impotriva bietului gerunziu care prin starpire devine pasare rara... si pasarile rare, cu cat mai rare cu atat mai pretioase.
In loc de gerunziu:

Când am ajuns acasă, am găsit-o dormind = când am ajuns acasă, am găsit-o și ea dormea

Aud o privighetoare cântând = eu aud o privighetoare și privighetoarea cântă

Gerunziul este o formă a verbului care are o circulație mare mai ales în limba literară îngrijită. (Narcisa Forascu,Universitatea din Bucuresti, 2002.
)

De-atâtea nopti aud plouând,
Aud materia plângând…
Sunt singur, si ma duce-un gând
Spre locuintele lacustre.
Bacovia

Cine ar putea fi detinatorul unui astfel de stomac, dar noi, digeratii unde putem ajunge? :)

Colajele acestea au devenit o delicatesa ce se daruieste sarbatoritilor si uratorilor deopotriva.
Cu cele mai bune ganduri
gabi

Ma bucur ca ai lasat un semn de citire sub povestea reinventata a lui Manole.
multumesc si ne mai citim.