Poezie
Între vecini
din ciclul \" de la țară\"
1 min lectură·
Mediu
Strigătul încremenit la poartă
răgușit
se ascundea sau nu
după vergile gardului
bătut în oale de lut
de parcă luna și soarele
se scurgeau printre toarte
mirosea a seară
și a mămăligă
cărarea timidă
lîngă fîntîna cu găleți
se sprijinea de mixandre
Þăranca în fotele negre
asculta întreit
Venitul din poartă:
- Þață Sohicoooo…
dă un ciur de mălai
și strigătul pleca
pierdut din ochi
cu aur în poale.
023713
0
Pe cât de dragă, pe atât de rar întâlnită în iureșul vremurilor (abundând de creații) pe care le trăim.
Si dacă în proză mai apare totuși sporadic, în poezie chiar îmi pare o... \"rara avis\". :)
Tabloul e foarte fidel înfățisat, într-un stil (simplu, care respectă autenticitatea spațiului respectiv, redă fidel atmosfera, oamenii, ici-colo pana lasă și câte-o umbră de umor) cu care îmi găsesc instantaneu afinități.
Oamenii chiar așa se strigă, la poartă; își cer unii altora cu împrumut una, alta, sau fac schimb: \"vrei o litră de rachiu? nu-mi da bani, dă-mi mai bine zece ouă, găina aia bălană mi-a căzut cloșcă, tam-nisam\"; femeile sunt încinse, mai toate, cu șorțuri negre; mălaiul strălucește ca aurul; fântâna și gălețile sunt prezențe permanente; cărarea îngustă, oalele de lut, mixandrele...
Parfumul de viață la țară...