așa și pe dincolo

\"scopul nostru este să plutim
în sosul civilizației
ca într-un stomac imens\" Chiar asa o fi? :))
din nou o poezie in stilul inconfundabil al lui Liviu, ironica si pigmentata cu umor.
Mi-a placut \"gastronomia\" ta, care se digera usor :)

Brrr...inspaimantatoare perspectiva abordata pentru a motiva \"existenta\" noastra pe ici, pe colo.
sincer, Liviu, n-as vrea ca nimic din ce ingerez sa imi ramana in stomac, plutind :). Ar fi jale, ar fi garantia unei indigestii cumplite, implicand ulterior (dupa ce savoarea de pe papilele gustative de metafore s-ar fi fost evaporat) o necesitate de evadare pe alte cai, din acelea neortodoxe, de genul degetului in gat sau mai rau, a vreunei sonde-clisme-etc. (de departe, insa, cea mai rea este evacuarea pe nas!)
*
am glumit si te-am tachinat, Liviu, pe langa subiect. Sper ca nu am suparat, e doar un zambet de la care nu m-am putut abtine, riscand \"indigestia\" incruntarii tale.
Mi-a placut in mod deosebit imaginea \"scopul nostru este să plutim în sosul civilizației\".

cu bine,
Dana

\"și-am devenit în scurt timp
digerabili\"
...e de bine sau de rau?

Repede ne amestecam in totul acesta numit omenire, devenim parti ale unei miscari continui de fierbere, ne separam contopindu-ne, mereu, mereu... Oricum a-i lua-o, ramanem neschimbati, doar amintirile ne incadreaza, din nou, in realitate...
Haz de necaz, as zice, fain pus in versuri, draga Anton...
Cu stima,
Daniel

Scot pe pentru o clipă capul din sos pentru a-ți mărturisi oarecum rușinat că mi-a plăcut damful... :)

Bogdan, Florina, Silvia, Daniel, Ion - vizita voastră și semnele lăsate mă onorează. Așa mă imaginez eu, plutind în societate ca într-un imens stomac ce mă digeră încet-încet. Poate e forțat, poate nu...se pare totuși că imaginile astea reușesc să transmită ceva, cuiva.

Cine ar putea fi detinatorul unui astfel de stomac, dar noi, digeratii unde putem ajunge? :)

\"câteodată simțim pe la nas damful
de nucșoară al metaforei\"
(Liviu Nanu)

O metafota cam chioara
Da un damf ca de nucsoara,
Eu ma-ntreb, asa,-ntr-o doara:
Ce a consumat aseara?:)

Un text interesant, care iese, oarecum, din tiparele stilului\"Liviu Nanu\"...

Cu respect
Rudy Valentino

Gabi, e o întrebare la care mă tem că nu pot răspunde.:)
Florin - într-o poezie (cred că printre primele postate, poate chiar prima) îmi exprimam teama de-a fi măsurat cuminte în șabloane. Parcă Viziune se numește. Onorat de replică.

Rudy, că văd că Anton se sfiește să o spună, damful de nucșoară provenea de la un volum abia lansat, la Muzeul Cotroceni, de un prieten al nostru mai vechi (îți spune Anton cine e și ce scrie, iar eu îți spun: Theodor Răpan, Poștalionul de seară - cu o ilustrație superbă) și de la un top de hârtii prinse cu clemă, cât să nu se împrăștie o oarecare ordine a poemelor dintr-un posibil viitor volum de poezie ce va fi semnat Lviu Nanu. în rest am mâncat, am băut și ne-am îndeletnicit și noi cu unele și cu altele dintre cele obișnuite oamenilor. de exemplu, pe la miezul nopții, m-am dus să cumpăr cafea ... că nu mai aveam, iar musafirul Anton nu voia să doarmă de teama unui atac terorist cheguevarian. de vin nu vreau să vorbesc, pentru că lui Anton nu i-au plăcut recipientele, că vezi Doamne, nu erau de plastic, ci de sticlă, ba și cu o formă ... băubilitoare rău de tot.

cred ca 27 a devenit ziua in care se \"poezeaza\" neasemuit...de dincolo iti spun ca, suntem intradevar tot noi, si daca altii cred ca vorbim prostii, se inseala amarnic, dovada cuvintele tale care stiu foarte bine de ce sunt..n-ai spus tot ce spunea \"batu\"...de ce le pastrezi pentru tine ?

precum aici asa si pe dincolo ...

interesanta sugestie

egiptenii erau convinsi ca \"dincolo\", in cer, exista o tara exact ca a lor, un Egipt in oglinda

cu rauri, vai, campii, case si asa mai departe

adica ... precum aici asa si pe dincolo

excelent jocul de cuvinte

ma intreb daca ...

ma intreb daca nu cumva devenind digerabili pierdem jocul

ma intreb daca nu cumva totul e sa ramanem ca o piatra la rinichiul sistemului

sau ca un inel de aur in stomacul unei ciori

câteodată simțim pe la nas damful
de nucșoară al metaforei
plutind discret ca pe o bandă moebius
dintr-o dimensiune gastronomică
nebănuită

...asta spune mult, foarte mult...aproape totul...

cu drag,

Adrian, ai dreptate, mi-e tare frică de atacurile de noapte cheguevariene, drept pentru care n-am închis un ochi toată noaptea.
Cătălin, bâtu spune multe, uneori mai mi-aduc aminte. Onorat de trecere.
Șerban, și eu mă întreb multe, uneori mai risc și niște răspunsuri. Ai dreptate, la egipteni nu mă gândisem.
Andreea, nu spune chiar totul, mai mult sugerează. Săru\' mâna. :)