personal choice

liviu, se pare ca amandoi visam mere these days ...

Intodeauna incantat sa-ti citesc poemele si sa te regasesc, dar :

Merele mari și făr’ de viermișor
Sunt foarte bune-acasă ca decor
Un lucru însă știu (și nu io-l spun)
Cele cu gǎuri au un gust mai bun

~Liviu, Numai bine!~

Anton,
e drăguță. Așa ca o glumă bună. Dar n-am prea înțeles chestia cu mileniul. Sau poate că ăsta o fi the \"Personal choice\".

Mie mi-a placut si mileniul, si merele. Si poezia in sine. Si ce sa mai, nu mai repet, mi-a placut si titlul. Cam tot fiindca e cu parafa \"Anton\".
Tare bine iti sta tie cu ludicul asta. Si ma ma bucur de el desi e ca si cum m-as bucura de chinina. In fine ca tot veni vorba de ludic, mi se pare mie ca le cam lipseste unora. Se iau prea in serios.

Uite ce de mere.De toate soiurile. Dar numai trei paznicul gradinii le scoate la interval pentru a fi gustate de publicul flamand. Unul are vierme, bun.Al doilea mi-a cazut in cap dar de gandit la Newton nu ma gandesc nici mort in ciuda referintelor bibliografice.Al treilea e intre barba si unul ce ma tot alearga cu arcul laudandu-si maiestria. Asa ca citind am ramas cu marul lui Adam si burta goala. Plec de aici cu un acut sentiment de frustrare.

\"e drăguță. Așa ca o glumă bună.\" zice Virgil...eu zic: imi place extraordinar genul asta de text al tau, poate pentru ca aici sunt mai in elementul meu, sau...cine mai stie?! oricum, citit cu multa placere.

Iar ne iei peste picior de ne lasi cu gura cascata. Liviu! :) Da, remarc si eu ludicul, dar cateodata ma infricosez si imi pare sarcasm... sa fie, oare? ;)
Ei, bine, in ton cu poezia, pot spune ca \'mere si-asa, daca se da de trei ori peste cap!\'
Cu prietenie,
Daniel

P.S. Mai era și o epigramă la temă - nu a mea, a lui Efim Tarlapan - pe care am vrut să o atașez textului tău:

MÃRUL LUI NEWTON

A căzut pe-un cap deștept
Provocând un gând, e drept;
De cădea pe unul șui
Provoca doar un cucui...

Zambind in barba, Wilhelm Tell
Privi spre marul lui Anton
Si zise hatru spre Newton:
\"Sa trag, sau sa nu trag in el?\"

Stimati colegi si prieteni literari si nu numai.
Vizita voastra in ograda mea (cu sau fara mere) ma onoreaza si ma obliga la citeva raspunsuri (sumare, din pacate). E drept, unii au aruncat si cite un mar critic (le multumesc) sau au ramas flaminzi. Citiva dintre voi ati pus o intrebare justificata: ludic, ironie, sarcasm? sau toate deodata? Imi permit sa va raspund ca nu v-ati inselat, dar voi stiti prea bine ca e modul meu de reflecatare a vietii, a adevarului, e atitudinea mea lirica in fata destinului si a usilor pe care trebuie sa le deschid in viata si sa le inchid dupa mine, chiar daca eu le numesc si altfel (mere, de exemplu). Ca o fac mai mult sau mai putin poetic, mai putin conteaza, oricum istoria literaturii nu-mi va retine numele, eu ma bucur pentru micile satisfactii estetice pe care le pot oferi unui segment redus de cititori.
La fel de mult apreciez si criticile aduse de Virgil si Igor, chiar daca pentru ei lectura acestui text a fost pierdere de timp si frustrare. Iar despre replicile in catren ce sa mai spun? sa fiu sincer, cind am scris aceasta poezie ma asteptam la ele si chiar mi-au produs o nedisimulata placere citindu-le. Il mai astept pe Rudy, sper sa nu-l inhib :)

Antoane nu mă supăra. Că nu-s în mood. Cum să fie \"pierdere de timp si frustrare\"? Doar n-ai vrea să îți spun tot ce gîndesc... Fiindcă nici tu nu spui. De fapt, vrei să ți-o spun pe aia dreaptă?! Cînd am citit textul am avut senzația că vrei să asunzi ceva într-o cutie banală. Așa ca să nu bată la ochi. Ei, chestia asta m-a intrigat.

Uite ce zice-o madam,
Ca sa fim cu tine-n ton:
Jos cu maru\' lui Adam,
Sus cu maru\' lui Anton!

Iote ca sari Virgil :) Sper ca nu esti asa suparacios, daca si pe mine te superi...pacat ca nu ai vazut semnul ala cu ochiul pe care l-am facut (virtual, desigur). Hai n-o lua prea in serios ca nici eu n-o fac :)
Sa ne auzim/citim sanatosi

Aș avea doar câteva obiecții legate de metrică:
Versul 3, strofa IV, șchioapătă. Poate s-ar fi rezolvat cu:

De primul n-am avut ce-alege -
(Un măr cu vierme, Ionatan)
Nici următorul, se-nțelege,
N-avea nimic newtonian.

La fel de aritmic e și vers 1, strofa IV. Ar merge, poate, așa:

Al treilea, fără rușine, (sau \"făr\'de rușine\"...mai poetic!)
Pică pe țeastă, ușurel,
La zece pași privind spre mine
Zâmbea în barbă Wilhelm Tell.

Văd că, între timp, s-a corectat versul 3.
Cu tot respectul!

Ioane, multumesc pentru sugestii. Deja facusem o modificare in ultima strofa, cred ca ideea ta cu \"urmatorul\" e foarte buna si am sa purced la schimbare. Sint onorat ca ti-ai luat din timpul tau pentru o pirlita de poezie fara mari pretentii.

..deci nu, nu Anton, nu m-am supărat. De fapt cred că e și cam greu ca cineva să se supere pe tine. Era doar așa \"a manner of speech\". Îmi place cum scrii și asta nu e un secret. Cu respecte, ca întotdeauna.

poveste? poveste! e poveste despre mere?!
mereeeeeeee, mereeee!..o cosarca plina avea regina cea rea pentru alba ca zapada!
marul ca un vis, intr-adevar din acela sa-l pui in vitrina
( ceara e lustruita, jumatate rosie jumatate verde ) mere mari? dar parca si cele gaunoase sunt bune pentru unii, mere dragute uite cum topaie pe rafturi ca-n filmele de desene animate pentru copii poznasi?, ia uite ca mai bine merele sunt numai bune de mancat, ca altfel ramane burta goala sau nodul in gat, ce rost mai are sa le tot lustruiesti inainte de a le infuleca?!, ohhh, mai bine mere nazdravane!, merele pot sa te farmece daca sunt nazdravane, mmmm..e oare chiar atat de simplu sa te dai de trei ori peste cap si sa te prefaci intr-o printesa (cat de sanatos trebuie sa fie marul ca sa devii frumoasa? sau ce culoare sa aiba?!) marul lui wilhelm tell o fi fost chiar cel muscat de alba ca zapada?!, (pentru ca wilhelm tell poate avea si aripioare, daca face parte din aceeasi poveste si tot are el un arculet si o sagetuta)...

ce sunt merele astea din cosarca?!
de ce aroma unui mar mai poate fi si acum atat de diferita la gust pentru fiecare din noi, si de ce atatea intrebari pe capul nostru, cand de fapt e suficient ca barbatul sa aseze un simplu sarut, ca femeia sa prinda viata? doar vorbim de povesti aici, imi pare!
cata vreme va mai trebui barbatul sa ispaseasca pedeapsa pentru o imbucatura dintr-un mar?
cata vreme va mai trebui sa inghita, si sa fie certat de toti?...

eu pun aici cele trei mere.
povestea insa nu e despre alba ca zapada.
povestea aici e despre prislea cel voinic si merele de aur.

acum nu-mi mai arde de povesti.
liviu, liviu, ce bucata din marul ala ai nimerit tu?

Liviu, încîntat de aluziile culturale. Simt că în spatele măștii ludice se ascunde un romantic visător.
Cît despre Istoria literaturii, această sintagmă trebuie luată în serios, tratată cu atenția necesară. Nu se știe de unde sare iepurele.

Dana, deschizi uși pe care nu le văzusem și găsești conotații la care nu mă gîndisem defel. Poziția cu mărul pe cap nu e confortabilă, oricînd te poate ochi un wilhelm tell virtual. Și ca să-ți răspund la ultima întrebare, cred că am nimerit coaja, cam zbîrcită. Merele alea din imagine sînt merele perfecte, nu?
Daniela - Da, subtitlul era necesar el deschide cititorului o poartă. Se spune că e bine să cauți partea pozitivă chiar și dintr-un rău. Dacă tot te săgetează unul, măcar să mori sătul. Fie și de mere.
Doru, ce fin psiholog ești tu :) Cred că m-ai \"citit\" cu masca aia ludică de care faci vorbire.

Merele iluminind, merele cunoasterii picind si cucuie facind (de, asa e cu cunoasterea...), mere infruptind, cercurile noastre nepreaperfecte-felii de viata in rondele, ce ne-am face fara ele?
Tare mi-a placut, Liviule, voi reveni sigur pe la tine.
Drag,
Ela

Daniela, sînt onorat, te mai aștept. Dar sa nu vii ca la pomul lăudat...

Liviule, vin intotdeauna altfel. Asa stiu eu.
Drag, Ela

...usurica...digerabila...fericite jocuri de cuvinte...esti priceput...mai vreau...!

O fi nevoie de 3 mere \"pacaoase\" pentru a cuprinde toata cunoasterea si misterul lumii.... Importanta e coacerea, nu? ascunsa subtil in cuvinte...
Cu tot dragul,
Corasand

Catalin, eu n-am avut intentia sa iasa usurica, poate doar digerabila. Asta e, fiecare care cum devine dupa facultati, cum spunea un personaj. Onorat de vizita.

Corina, ești o drăguță, dar te rog nu exagera:). Onorat de vizită.