CORINA PLESA

Suflet file, curățat și spălat, prins în bold colorat. Există un of de pitit și unul de proptit. Nu țin volume …le am în mine pe toate. Învelesc luna în primul text trist. Nu mă

Ești un alt pericol al îngerului din mine . Adormit, iar m-am apucat de deschis ochi. Mi-a rămas clipirea pe primul început de gând… faptele s-au așezat pe vine…, în vânt. Ascult. Vine o vreme

Frica din aripi și dorul din lese ne nasc întâmplările. Fiecare semn seamănă stepe -ntrebări. Doruri cu pietre la glezne -mi cerșesc clipe vii. Prag e iubirea. mă tot izbesc... la

S-a închis în noi. S-a făcut pe fuga un inventar și s-a pus placuța cu “closed”. Am iesit cu minus la minus…. Gestiune proastă. Nu ecou. Ici colo un colț de rai putrezit, un rest de vis cu

De-as stii ca singele meu mai e viata mi-as infige in inima paie colorate. As pune si gheata si prafuri bizare. E noua moda in cluburile cu bare. Koctail non stop dupa potop. Bea. Nu lasa urme.Nu

Rătăcirile mele ,amintiri în carne, struguri vii, Tinerețe -n toamna -ntinsă , șerpi aurii, Toatele se răspândesc ,venin dulce Mănăstirile n- credințe și doruri dau tonul, toacă nechemate

Lumile noastre sunt paralele unite. O singurătate în minus, cu un pas peste amintiri. Lângă trup e un țărm pe care eșuăm repetat. tu, atât de întins cum ești pe cale să devii eu, femeia

Mă frămânți În ecouri, În așteptări, În mirări. Muguri de aripi ce dor… Mi-e bine când mor!

Știu de ce femeia nu poate fi gând curat sau unic. De ce nu poate fi icoană, ci idol ( Maria nu e femeie, e nașterea!) Câtă viață are în ea odată cu nașterea știe doar Dumnezeu și ispita! Nu se

Bob de vie , stăpânul secretului, Esență din vine Virgine , Bea suflet fără oglindă si umbră. Þin în piept un amant imposibil Privind în gol Beția sentimentelor crude. Sec- acrișor mă

De ce a trebuit sa pleci tu si nu eu? Fructul nu se vede în floare Trecutul începe dincolo de anotimpuri. Ai venit ca o furtuna, din prea senin , M-ai învățat să apun și să răsar din

Nu-mi amintesc clipa în care am încetat să te nasc... Când bătăile de inimă și-au arcuit sprâncenele? Nu mă crede , veninosule semn de–ndoială iubesc verdele crud, ambra și smirna..

Acolo unde sufletul lui încă mai stătea , am săpat. „Am să-ți fumez aripile”, îmi zise, „sunt vicios mi-a intrat depărtarea în dimineți ”. Șoptit adevăr : Ne mai leagă o coastă

Știi câtă primavară ar fi trebuit să fie? A câta? Ce contează? Unica. Cineva a așezat pe podea ninsorile mieilor arome de plastic în sărbători , erori Nu mai e loc de iluzii.

Prima și ultima poveste contează. Pe cine să cred, dimineața sau întâmplarea? În clepsidră nu încape un cer. Ninge viu peste târziu. Am o umbră frumoasă în visul tău trecut? Fii ușoară!

Nu pot mima clipa, Nici cand sta, Nici cand se uita. Mai plec putin si esential Cu cat se vlaguieste ziua. Cer un CER! Sunt taceri in care se vede. Ma doare Cerul! Ma doare-n

Prima greseala vine zambind. Nu e menita sa se-ntample. N-a avut sare si piper din plecare. E facuta toata din intamplare. Nu se-ntampla nimic. Cerul si soarele si stelele sunt la locul lor,

sar totul in aer gol de suflet dădeam după ureche soapta noptii gandul inimii mele in soapta dansa renunt sa incep prima asteptare si-mi desfaci mirările ca pe nasturi într-un colt

I-am trimis un mesaj cu aghiasmă și smirnă trei gânduri bune și-un blestem scăpat. L-am rugat să-mi pună sare pe viață. Imi spune: ”nu mai ai nimic alb, poate doar noaptea risipindu-se prin

Va fi o singură luptă, cu mine, între tine și umbra ta. Imi vei face semne în linia vieții. -Efemere pentru eternitate.- Ai intrat cu bocancii prin sufletul meu, mărșăluind,