Poezie
SEDNA
1 min lectură·
Mediu
În capătul lumii lumilor noastre
Mașina de făcut viață....mă dezgheață
Din rest de stele grele
Atrase între`ele
Mă răsar.
Cărțile stelare nu au cuvântul clar.
Luminez morse,
de dincolo de mine….
Văd așteptări febrile....
vin!
Legile fizicii cad doar în inimi negre….
Virgine,
Venine,
Vecine,cuvintele mele pulsari dau lumină, iau lumină.
Necuvintele strâng...înghit sensurile
Dau apă la moara curgerii
Îngropate în tină.
Vin în,din, și spre lumină!
Atracția dintre respingeri e goală!
Nașterea omoară!
Stâlpii creației,marcați,
Sculpuri pe întâmplare
Mă includ în
forme fără vid...
cresc cerul!
Mă întind
Erupție cu încetinitorul,
Respirație vizibilă
Mi-e numai dorul.
Plâng!
Picături în marea de lumina albă
peste oceanul luminii de tăciune.
Marele roi,
Mereu între mine și mine
Vede prin tine!
momește!
Probabilități efemere în
Vid imperfect,
mă numesc.
Ar trebui să curgă lumina prin mare
în marea de negru
să pot să te-ating,
Să rodesc.
Ispitesc!
Plancton în derivă, în dans
Mereu aproape ne-ajungem
Martor în unde,doar
acest zgomot alb.....
Schije
Tăciuni
Tânguiri prelungi, profunde
Plângi!
Stinge tu luminile lumilor
Ca să m-ajungi!
ca sa m- ajungi
002.601
0