Poezie
Numărătoarea dreaptă
2 min lectură·
Mediu
De la 2 la 1 e cale de-o zi egala cu prima.
Îmi dai 1000 de nume de apoi
le țin între zâmbete, sâmburi
Silabisind lin, încet, aproape pe gânduri
Nimic înainte să stiu nu a fost împlinit.
Privirile-mi coapte asteptau devenirea.
dupa calendar,
proscris
Trăiesc în cercuri ce cresc,
Trec din cerc în alt cerc
Și-ți spun că te pun
drum
peste orice abis.
Bezna căderilor nemăsurate mi-o dai.
Vreau multele spre care tind,fara numar, mereu
neconcrete
Sunt un copac cu tot cerul în plete
Spațiul șoptit dintre două note
legatura magnetica dintre cifre absente
Eu prima și a doua , însăși singurătatea.
Într-o mie de locuri cresc și mă doare
De zvonuri plin mi-e sângele în zare
Tu, UNUL, vii și pleci din revenire-n revenire,
Din doi in două spre numire
Mă ai și tot nu stii pe cine !
Vreau să te povestesc
Vreau 7, doar 7 minute curate,
Și iubirea din lucruri,
Nașterea…
Cum nimeni nu a-ndrăznit să-mi arate .
Mai mult decât un vis în vis,
Prima sau ultima, totuna
Trează ca pruncul,
Roșie ca gura
mușcată de măr
flămandă ca ura
la ora din marginea ultimei zi
Stă inima-mi femeie-n fața ta
și-așteaptă
Numaratoarea dreapta.
002618
0