SEDNA
În capătul lumii lumilor noastre Mașina de făcut viață....mă dezgheață Din rest de stele grele Atrase între`ele Mă răsar. Cărțile stelare nu au cuvântul clar. Luminez morse, de dincolo
Numărătoarea dreaptă
De la 2 la 1 e cale de-o zi egala cu prima. Îmi dai 1000 de nume de apoi le țin între zâmbete, sâmburi Silabisind lin, încet, aproape pe gânduri Nimic înainte să stiu nu a fost
Vreamea Matului
Poezie cu oameni vii Ca un șah abstract Joc desperechiat Fără tură Neîncoronat Pe la scăpătat Vine vremea matului! Apusul e pierdut rânjet lung, alb De atâta viteză… Fără
Rug
Am aripi în inimă și ghiare în gand Unde mai sunt? Pocnește pragul dintre azi și mâine Arde cuvântul ca-n iad Alt prag ! Arunc peste pod primul semn Iar mă mint că scap! Dorm Refuz să
Inima mea e o balta infectă, dar vie
Suflet file, curățat și spălat, prins în bold colorat. Există un of de pitit și unul de proptit. Nu țin volume …le am în mine pe toate. Învelesc luna în primul text trist. Nu mă
Iarăși se moare după ureche
Ești un alt pericol al îngerului din mine . Adormit, iar m-am apucat de deschis ochi. Mi-a rămas clipirea pe primul început de gând… faptele s-au așezat pe vine…, în vânt. Ascult. Vine o vreme
Doruri cu pietre la glezne
Frica din aripi și dorul din lese ne nasc întâmplările. Fiecare semn seamănă stepe -ntrebări. Doruri cu pietre la glezne -mi cerșesc clipe vii. Prag e iubirea. mă tot izbesc... la
Nu ma mai iubi, vinde-mă pe rând,ție
S-a închis în noi. S-a făcut pe fuga un inventar și s-a pus placuța cu “closed”. Am iesit cu minus la minus…. Gestiune proastă. Nu ecou. Ici colo un colț de rai putrezit, un rest de vis cu
ecou
Rătăcirile mele ,amintiri în carne, struguri vii, Tinerețe -n toamna -ntinsă , șerpi aurii, Toatele se răspândesc ,venin dulce Mănăstirile n- credințe și doruri dau tonul, toacă nechemate
Clepsidră la mână
Lumile noastre sunt paralele unite. O singurătate în minus, cu un pas peste amintiri. Lângă trup e un țărm pe care eșuăm repetat. tu, atât de întins cum ești pe cale să devii eu, femeia
Mi-e bine când mor
Mă frămânți În ecouri, În așteptări, În mirări. Muguri de aripi ce dor… Mi-e bine când mor!
Stăpânul secretului
Bob de vie , stăpânul secretului, Esență din vine Virgine , Bea suflet fără oglindă si umbră. Þin în piept un amant imposibil Privind în gol Beția sentimentelor crude. Sec- acrișor mă
Prea plină de viață să mai pot fi
De ce a trebuit sa pleci tu si nu eu? Fructul nu se vede în floare Trecutul începe dincolo de anotimpuri. Ai venit ca o furtuna, din prea senin , M-ai învățat să apun și să răsar din
și de-ai fi strigoi
Nu-mi amintesc clipa în care am încetat să te nasc... Când bătăile de inimă și-au arcuit sprâncenele? Nu mă crede , veninosule semn de–ndoială iubesc verdele crud, ambra și smirna..
Depărtarea în dimineti
Acolo unde sufletul lui încă mai stătea , am săpat. „Am să-ți fumez aripile”, îmi zise, „sunt vicios mi-a intrat depărtarea în dimineți ”. Șoptit adevăr : Ne mai leagă o coastă
Sufletul ei descheiat la șoapte
Știi câtă primavară ar fi trebuit să fie? A câta? Ce contează? Unica. Cineva a așezat pe podea ninsorile mieilor arome de plastic în sărbători , erori Nu mai e loc de iluzii.
Beau viață cu gheață
Prima și ultima poveste contează. Pe cine să cred, dimineața sau întâmplarea? În clepsidră nu încape un cer. Ninge viu peste târziu. Am o umbră frumoasă în visul tău trecut? Fii ușoară!
Cer un Cer!
Nu pot mima clipa, Nici cand sta, Nici cand se uita. Mai plec putin si esential Cu cat se vlaguieste ziua. Cer un CER! Sunt taceri in care se vede. Ma doare Cerul! Ma doare-n
Pot trai in sens invers
Prima greseala vine zambind. Nu e menita sa se-ntample. N-a avut sare si piper din plecare. E facuta toata din intamplare. Nu se-ntampla nimic. Cerul si soarele si stelele sunt la locul lor,
la ultimul etaj de iubire
sar totul in aer gol de suflet dădeam după ureche soapta noptii gandul inimii mele in soapta dansa renunt sa incep prima asteptare si-mi desfaci mirările ca pe nasturi într-un colt
Mesaj de alb
I-am trimis un mesaj cu aghiasmă și smirnă trei gânduri bune și-un blestem scăpat. L-am rugat să-mi pună sare pe viață. Imi spune: ”nu mai ai nimic alb, poate doar noaptea risipindu-se prin
Pendulul
Va fi o singură luptă, cu mine, între tine și umbra ta. Imi vei face semne în linia vieții. -Efemere pentru eternitate.- Ai intrat cu bocancii prin sufletul meu, mărșăluind,
Deflorare
Cine o sa-mi cunoasca numele cand s-a intins pe podele? Au trecut armate, l-au luat pe picioare, l-au inecat in marea absentelor tale. Nisip a ramas pe marginea clepsidrei. Piramidele s-au
Arhiva
M-am rasfirat alungandu-ma ca sa nu ma afle intreaga. Sa ma ia dintre cioburi pentru a-ncape in ochii ferestrelor lor. M-am tarat inspre presele clipei pentru a-mi subtia visele. Am
