Deflorare

\"Au trecut armate,
l-au luat pe picioare,
l-au inecat in marea absentelor tale\"
Frumos, ca și întreaga poezie.

Mi-a plăcut textul, mai puțin strofa a 4-a (\"Cine sa-mi recunoasca...\") care-mi pare puțin \"obosită\" și unele construcții de tipul \"glas curs\". Am rugămintea să corectezi micile greșeli typo și, dacă poți să pui diacritice. În rest, așa cum spuneam la început, impresie bună.

Treaba cu \"prima deflorare\" e ca e numai una deci logic nu pot fi mai multe daca te-ai gandit la ce m-am gandit si eu. Daca deflorarea e doar o metafora si el ti-a rupt toate petalele din buchetul pe care il tineai in mana atunci eu spun ca e un nerod sau vrea sa iti zica ceva.

E metafora.
Iti multumesc pentru petale

data tie,
Omule pierdut prin mine insami,
sa mor odata cu tine departe,
spre primele hotare-nnodate,
m-asterne cand nu mai am glas de-adus
cand talpile-mi indoite s-au impotmolit
...
cand primaverile au adormit.

PS:
oi fi eu maipreatedențios, dar din câte te știu ai să accepți și \"deflorarea asta\"; unele fete mari sunt mai răbdurii, ca să spun așa!

de .. fetele
sau dus prin ele insele
spre primele hotare indoite...de-atata asteptare

salve, mon cher