Oprește-te, îmi spun. Aruncă lestul !

nu vreau sa comentez acest sonet pentru ca trebuie sa spun ce am spus si la celelalte.
eu voi citi mereu sonetele adimene

Foarte interesantă filozofia care răzbate dincolo de vers, și am urmărit cu sufletul la gură ceea ce a urmat citatului din Iisus: pentru a avea credință, trebuie să -ți strunești indivia și trufia, să câștigi smerenia, să elimini îndoiala. Greu, foarte greu de eliminat îndoiala. Și Marcu se ruga: \"Cred, Doamne, ajută necredinței mele!\"; și Petru s-a lepădat de trei ori de Iisus. Finalul mi se pare cu totul inedit, dar riscant: să mă citesc în spațiul unui vers, foarte bine, adică să mă spovedesc în primul rând conștiinței mele. Dar a crede în mine, și a deveni prin credința în mine stăpânul întregului univers, mi se pare luciferic. Oricum, foarte interesantă ideatica poeziei, susținerea, am citit-o cu interes și cu dragoste. Felicitari. Cred că era interesantă o poezie sau un șirag de poezii - sonete - care să sublinieze în ce constă credința cât bobul de muștar pe care trebuie să o avem. Eu, unul, mă gândesc la faptele credinței. Aș vrea să îți cer o părere: pentru iubirea aproapelui, Iisus oferă o pildă cu omul bătut de tâlhari. Cum îi arătăm însă lui Dumnezeu că îl iubim mai presus de orice? Știi vreo pildă pe care o oferă Iisus?

Alexandru - te trec pe lista statornicilor. Mulțumesc.

Liviu - mă bucură această aplecare serioasă asupra textului, ceea ce dovedește o preferință specială spre textul cu ideatică creștină. Cât privește părerea pe care mi-o ceri, ca să fie una în cunoștință de cauză, ar trebui să recitesc literatura religioasă. Deocamdată pilda lui Iisus legată de iubirea aproapelui care îmi vine chiar obstinat în minte, la popasuri de gând și restriște interioară, porunca lui, este aceea de a întoarce și obrazul celălalt loviturilor primite din jur, ca o pilduitoare probă de umilință și purificare.
Pe curând.

Fiecare om isi poarta ,de-a lungul intregii vieti,lestul format din umbre,defecte,temeri,iluzii,neputinte,nenorociri.
De aceea,a arunca lestul inseamna a te purifica de negativitati, a fi tu insuti complet si implinit,cu intregul
alcatuit din suma pozitivitatilor tale.
Dupa o interpretare proprie ,subiectiva,\"stanca\" ar putea simboliza destinul implacabil,iar \"valul\" -efemeritatea omului, viata sa care se sparge uneori de stanca dura a unei
morti violente sau de tarmul lin al unei morti lente prin
imbatranire, val care oricum se sparge.
Invidia care-si \"scrie testul tremurator in carne\" este vazuta ca un infractor printre multimea oamenilor-euri si este inchisa in celula gandurilor morale.
Trufia care creste din vanitate si isi risipeste semintele
printre oameni mediocri si indoiala care pune intrebari acolo unde se gasesc raspunsuri clare,sunt tare care trebuie smulse din lumea launtrica.
Spatiul unui vers se poate dilata cuprinzand poetul care
l-a creat.Neincrederea in potentialul propriu naste imaginea hiperbolica reusita din final:
\"Destul ar fi sa cred in mine-o clipa,
As deveni stapan pe univers\".

Raspunsul este mai ales pentur Liviu:-)

A deveni stapini peste Univers, ca oameni, nu facem decit sa ducem la implinire menirea data noua de Dumnezeu. Asa zic cel putin crestinii - sau unii crestini. caci de ce a creat El Universul daca nu pentru oameni?

Si atunci a crede si a fi fericit (toate cele multe fericiri recomandate de Iisus) nu va face decit sa intram in mostenire.

Felicitari, Adriane! Stiu ca nu cadem de acord in toate, dar in aceasta poezie cred ca ai scris (si) pentru mine:-)

Ma opresc o clipa aici, desi azi am ti-am citit mai multe sonete. Poate aici m-am simtit mai mult eu, cine stie?

Îmi cer iertare pentru descoperirea târzie a intervențiilor voastre.
M-am aplecat asupra unei interpretări biblice, dar n-am putut să mă detașez de propriile trăiri și de propriile neputințe.
Sunt mișcat de consistența interpretărilor și de bunele intenții.

De la intrebarea fundamentala asupra rostului existentei, treci printr-un fel de criza morala cu sunet de spovedanie pentru a ajunge in final la raspunsul ca numai lipsa incredereii in tine de desparte de dumnezeire.