Floarea Cărbune

\"MISTER ȘI FASCINAÞIE\" S-a tras cortina peste Turnul Artelor din Brașov în ultimele acorduri ale Simfoniei Toamnei-2010. La fel ca și ceilalți vizitatori, ai expoziției

Când cea dintâi stea apare Pe bolta cerului înaltă, Amurgul devine tot mai înmiresmat. Așezată la marginea crângului, Meditez: Þie m-am dăruit toată, Topindu-mă-n culorile Curcubeului Pe care

Vara Cununi de aur, cu mult soare Vara A prins în plete de fecioare Ce poartă delicat pe umeri Coșuri cu cireșe coapte De răsuflarea verii arzătoare. În codru, teii îmbrăcați în floare Își

Sosit-a dulcea Primăvară Ah! Iubire, Sufletul mi-e plin de tine! Tu ești vraja ce mă-ncântă Și de drag, La piept aș strânge Universul. Diafana Primăvară Se revarsă tumultoasă Și din zori

Mi-e dor de tine, sat îndepărtat, Natalul meu Purani- sanctuar de pace , Te port în suflet cu tainic zvon de luncă, De cânt și vise pe netede cărări. Prin mintea mea, tablouri trec,

Tu ești întreaga mea viață Și, fericiți mi-s ochii când te pot privi, Inima, de iubire cotropită, În sufletele noastre-ngemănate, Extaziată zboară spre tării. În extazul iubirii, Cu drag eu

În zori, Fereastra sufletului meu s-a deschis, E fereastra prin care privesc Oceanul vieții, Valurile lui urcă și coboară, Se zbuciumă valurile... Nașterea și Moartea Urcă și coboară în ritmul

Vreau să-ți simt inima Vorbindu-mi În tăcerea dragostei noastre Și să descifrez taina cuvintelor Ce izvorăsc din ochii tăi. Ești pur în fața lui Dumnezeu Iar trupul tău de bronz Îmi pare

Trece alene pe câmpie Vântul, Zarea sună și răsună, În lumina dulce, Sublime fecioare depun pe altare Jertfa zeului Soare. Trece alene pe câmpie Vântul Și înfioară covorul purpuriu de

Blândă, senină și parfumată E-o zi de vară în zori, Deasupra câmpiei, Soarele pașnic veghează Nașterea rodului din flori, Floarea- soarelui își deschide corola, Îndrăgostită de zâmbetul

Ca o căprioară fugară, sălbatică Alergai în primăvara trecătoare-a vieții, Frumoșii ochi ți-i ascundeai, Și buza-ți răsfrângeai A alintare. Mi-a fost greu să te prind, Să te conving ca să rămâi

În clipe dulci de vară, Când luna se-aprinde, Dansăm pierduți în vrajă, Pe-a mării nemărgită plajă, Iar marea înspumată-ngână, În foșnet de mătasă O melodie, Doar de suflete pereche

Te-am zăvorât în inima mea, Ca pe-o candelă într-un sanctuar. Icoană îmi ești, icoană primită în dar, La care-ndelung mă rog, Cerând îndurare, Căci prin magie, În inima mea te-am

Genele tale dese și negre Ascund două smaralde, Stele vii, strălucitoare. Gura, o zmeură dulce, Arată calea ce duce La roza inimii înflorită. Pielea mătăsoasă a trupului tău, Dornic de

În livada cu migdali înfloriți, Pulberea aurie a polenului Pe aripa vântului plutea, Peste coline și câmpii, Pe sub poale de argintie salcie, Patul nupțial ni-l așternea. Parfumul fin și

Venea o femeie... Pășind ușor în lumină, Dar norii pe cerul lăsat se-adună Și liniștea macilor fură. Cad stropii de ploaie peste câmpie, Castanii solemni, în depărtare, Își sting

Steaua mea Ai plecat, Amurgul ți-a înghițit urmele pașilor Și orizontul te-a învăluit. Ascult Ecoul pașilor tăi ce se îndepărtează, Atât de-aproape mi-ai fost, Dar clipa mi te-a furat, Te-a

Pășesc pe poteci neumblate În sacrul templu al pădurii, După furtună s-a așternut o pace lină Și ceața străvezie, o draperie fină. Vino Sunt șoapte care mă cheamă, Ceața dispare, Apare

Afară, într-una ninge, e frig Și e noapte, Încerc să dorm cu tine-n gând, Să uit că ninge-afară, Să uit că-i frig, Să uit că plâng. Visez... Îmbrățișați, Pe malul mării, Încremeniți

Este un privilegiu, Un har de Domnul dăruit, S-atingi Infinitul Cu-aripa sufletului Și- apoi, culoarea s-o așezi Pe pânză, într-o pictură. Profilul tău frumos, aristocratic, sculptat

Pădurea e un templu, Copacii-s vii, trăiesc, Chiar dacă-s goi și ninși. În lumea de simboluri Trăiește omu-n viață Și toate-l pun pe gânduri, Știind că în simboluri, Mari taine se

Ațipisem, Sufletu-mi rătăcea Pe cărări umbroase, Trist în călătoria-i solitară, Întunericul mă-nspăimânta. Era noapte și era moarte... Dar m-am trezit Și ciudatele tenebre Au

Te simt în inimă, Doruri trecute, poate dezamăgiri, Þi le presimt... În grabă trec anii Pe lângă noi. Eu aștept în liniște, Iubind, tânjind, sperând... Mi-aplec urechea La chemarea