Poezie
Era noapte
Noaptea sufletului
1 min lectură·
Mediu
Ațipisem,
Sufletu-mi rătăcea
Pe cărări umbroase,
Trist în călătoria-i solitară,
Întunericul mă-nspăimânta.
Era noapte și era moarte...
Dar m-am trezit
Și ciudatele tenebre
Au dispărut.
Acum,
Pretutindeni e soare
Și gura ta
Cu sărutări fecunde
Îmi soarbe roua de pe frunte.
E zi!
Zi strălucitoare,
Eu m-am trezit
Învăluită-n soare.
Sunt trează,
Buzele tale umede
Fruntea-mi sfințesc.
E dimineață senină,
O nouă zi, corola-și deschide.
Inima mi-e deschisă
La bucuria ce răzbate
Din șoaptele valurilor sărutate
De zorii de zi, de briza și vântul
Ce poartă spre mine
Lumina Universului
Și bucuria de-a trăi
Gândindu-mă la tine.
Pleoapele mi s-au deschis,
Cerul își întinde mantia albastră
Peste întreaga lume,
Iar soarele
Îmi bate vesel în fereastră...
001.969
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Floarea Cărbune
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Floarea Cărbune. “Era noapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floarea-carbune/poezie/13922224/era-noapteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.