Primăvara
În livadă Îndrăgostite, Florile şoptesc Cuvinte de dragoste, Înmiresmate şoapte, Pe care poetul Le-ascultă în noapte. Parfumul florilor Pluteşte pe-aripa vântului, Peste câmpuri, Peste
FCFloarea CărbuneLacrima credinței
E noapte albastră de vară, Cu cer senin şi stele vii, Pe raza argintie-a lunii O perlă limpede coboară, În care râde-un strop de cer. E-a lumii lacrimă dintâi, Ce a-ndrăznit timid să vie În
FCFloarea CărbuneLumina
O, tu, femeie, Ce străpungi inima universului, Cu dansurile tale... Aduci lumina pe pământ! Calea Lactee plăsmuită este Din urmele pașilor tăi. Tu purifici neîncetat lumea, Alungând moartea,
FCFloarea CărbuneBine-ai venit, frumoasă iarnă!
Coboară iarna de la munte În văi adânci, câmpii și râpe, Cu vălul alb ca de mireasă Gătită e, senină și frumoasă. Mătasea fină și-a întins Peste pământul necuprins, Flori de cais și de
FCFloarea CărbuneApropie-te iubite
Când cea dintâi stea apare Pe bolta cerului înaltă, Amurgul devine tot mai înmiresmat. Așezată la marginea crângului, Meditez: Þie m-am dăruit toată, Topindu-mă-n culorile Curcubeului Pe care
FCFloarea CărbuneVara
Vara Cununi de aur, cu mult soare Vara A prins în plete de fecioare Ce poartă delicat pe umeri Coșuri cu cireșe coapte De răsuflarea verii arzătoare. În codru, teii îmbrăcați în floare Își
FCFloarea CărbuneSosit-a dulcea Primăvară la Purani
Sosit-a dulcea Primăvară Ah! Iubire, Sufletul mi-e plin de tine! Tu ești vraja ce mă-ncântă Și de drag, La piept aș strânge Universul. Diafana Primăvară Se revarsă tumultoasă Și din zori
FCFloarea CărbuneSatul meu, Purani
Mi-e dor de tine, sat îndepărtat, Natalul meu Purani- sanctuar de pace , Te port în suflet cu tainic zvon de luncă, De cânt și vise pe netede cărări. Prin mintea mea, tablouri trec,
FCFloarea CărbunePasiunea iubirii
Tu ești întreaga mea viață Și, fericiți mi-s ochii când te pot privi, Inima, de iubire cotropită, În sufletele noastre-ngemănate, Extaziată zboară spre tării. În extazul iubirii, Cu drag eu
FCFloarea CărbuneValurile vieții
În zori, Fereastra sufletului meu s-a deschis, E fereastra prin care privesc Oceanul vieții, Valurile lui urcă și coboară, Se zbuciumă valurile... Nașterea și Moartea Urcă și coboară în ritmul
FCFloarea CărbuneMesteceni îmbrățișați
Vreau să-ți simt inima Vorbindu-mi În tăcerea dragostei noastre Și să descifrez taina cuvintelor Ce izvorăsc din ochii tăi. Ești pur în fața lui Dumnezeu Iar trupul tău de bronz Îmi pare
FCFloarea CărbuneSunetul câmpiei
Trece alene pe câmpie Vântul, Zarea sună și răsună, În lumina dulce, Sublime fecioare depun pe altare Jertfa zeului Soare. Trece alene pe câmpie Vântul Și înfioară covorul purpuriu de
FCFloarea CărbuneVino lângă mine
Blândă, senină și parfumată E-o zi de vară în zori, Deasupra câmpiei, Soarele pașnic veghează Nașterea rodului din flori, Floarea- soarelui își deschide corola, Îndrăgostită de zâmbetul
FCFloarea CărbuneCăprioara
Ca o căprioară fugară, sălbatică Alergai în primăvara trecătoare-a vieții, Frumoșii ochi ți-i ascundeai, Și buza-ți răsfrângeai A alintare. Mi-a fost greu să te prind, Să te conving ca să rămâi
FCFloarea CărbuneNoi
În clipe dulci de vară, Când luna se-aprinde, Dansăm pierduți în vrajă, Pe-a mării nemărgită plajă, Iar marea înspumată-ngână, În foșnet de mătasă O melodie, Doar de suflete pereche
FCFloarea CărbuneLicoare magică
Te-am zăvorât în inima mea, Ca pe-o candelă într-un sanctuar. Icoană îmi ești, icoană primită în dar, La care-ndelung mă rog, Cerând îndurare, Căci prin magie, În inima mea te-am
FCFloarea CărbuneProaspete miresme
Genele tale dese și negre Ascund două smaralde, Stele vii, strălucitoare. Gura, o zmeură dulce, Arată calea ce duce La roza inimii înflorită. Pielea mătăsoasă a trupului tău, Dornic de
FCFloarea CărbuneMigdali înfloriți
În livada cu migdali înfloriți, Pulberea aurie a polenului Pe aripa vântului plutea, Peste coline și câmpii, Pe sub poale de argintie salcie, Patul nupțial ni-l așternea. Parfumul fin și
FCFloarea CărbuneVenea o femeie prin holda de maci
Venea o femeie... Pășind ușor în lumină, Dar norii pe cerul lăsat se-adună Și liniștea macilor fură. Cad stropii de ploaie peste câmpie, Castanii solemni, în depărtare, Își sting
FCFloarea CărbuneLui Eminescu
Steaua mea Ai plecat, Amurgul ți-a înghițit urmele pașilor Și orizontul te-a învăluit. Ascult Ecoul pașilor tăi ce se îndepărtează, Atât de-aproape mi-ai fost, Dar clipa mi te-a furat, Te-a
FCFloarea CărbunePÃdurea magică
Pășesc pe poteci neumblate În sacrul templu al pădurii, După furtună s-a așternut o pace lină Și ceața străvezie, o draperie fină. Vino Sunt șoapte care mă cheamă, Ceața dispare, Apare
FCFloarea CărbuneMagia clipei
Afară, într-una ninge, e frig Și e noapte, Încerc să dorm cu tine-n gând, Să uit că ninge-afară, Să uit că-i frig, Să uit că plâng. Visez... Îmbrățișați, Pe malul mării, Încremeniți
FCFloarea CărbuneMaestrul culorilor
Este un privilegiu, Un har de Domnul dăruit, S-atingi Infinitul Cu-aripa sufletului Și- apoi, culoarea s-o așezi Pe pânză, într-o pictură. Profilul tău frumos, aristocratic, sculptat
FCFloarea CărbuneUniversu-i infinit
Pădurea e un templu, Copacii-s vii, trăiesc, Chiar dacă-s goi și ninși. În lumea de simboluri Trăiește omu-n viață Și toate-l pun pe gânduri, Știind că în simboluri, Mari taine se
FCFloarea Cărbune