Poezie

Căprioara

Sălbăticie

1 min lectură·1 februarie 2010

Mediu

Ca o căprioară fugară, sălbatică

Alergai în primăvara trecătoare-a vieții,

Frumoșii ochi ți-i ascundeai,

Și buza-ți răsfrângeai

A alintare.

Mi-a fost greu să te prind,

Să te conving ca să rămâi cu mine.

Azi,

Deși timpul,

Semnele trecerii și-a încrustat,

Ești încă tânără și proaspătă,

Ești visătoare și frumoasă,

Ești căprioara îmblânzită,

Sau nimfă ești, a cărei cântare,

Înfioară pădurea și macii,

Încărunțiții brazi îi înfioară.

Pașii tăi mlădioși

Sufletul amorțit mi-l răscolesc.

"Când noaptea o să coboare,

Voi lăsa ușa deschisă

Și-am să te-aștept

Pe patul așternut cu flori.

În așteptare, de dor,

Mi te imaginez tăcut

Și-mi pare că,

De mii de ani nu ne-am văzut".

002.335

Floarea Cărbune. “Căprioara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floarea-carbune/poezie/13926657/caprioara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.