Poezie

Valurile vieții

Meditație...

1 min lectură·16 februarie 2010

Mediu

În zori,

Fereastra sufletului meu s-a deschis,

E fereastra prin care privesc Oceanul vieții,

Valurile lui urcă și coboară,

Se zbuciumă valurile...

Nașterea și Moartea

Urcă și coboară în ritmul lor,

Din Cer predestinat.

Sufletul meu,

Neobosit albatros, își deschide aripile

Plutind deasupra Oceanului vieții,

Sărutând luceferii.

Inima-mi șoptește:

\"Se-apropie noaptea, Femeie,

Șuvițele părului tău încărunțesc...

Auzi?

Se scurge nisipu-n clepsidră,

Tu nu percepi mesajele de dincolo

În zborul solitar și îndrăzneț?\"

Eu, inimii-răspund:

\" Ce dacă păru-mi cărunțește,

Voi fi la fel de tânără sau bătrână,

Precum e Timpul, cu ale sale anotimpuri.\"

Mi-e sufletul pribeag

Și năzuiește spre neștiute depărtări,

Așa cum pasărea din colivie

Visează imaginare evadări.

În setea mea de nemărginire,

Îmi caut odihna în alte sfere,

Poate în Nemurire...

002.259

Floarea Cărbune. “Valurile vieții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floarea-carbune/poezie/13928915/valurile-vietii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.