Poezie
Maestrul culorilor
Pictorul
1 min lectură·
Mediu
Este un privilegiu,
Un har de Domnul dăruit,
S-atingi Infinitul
Cu-aripa sufletului
Și- apoi, culoarea s-o așezi
Pe pânză, într-o pictură.
Profilul tău frumos, aristocratic,
sculptat scânteietor în stâncă,
O tainică sculptură
Cu ageră privire,
Scrutând misterele lumii
Și-ale Luminii,
Ce în adâncuri pătrund,
În căutarea esenței
Și a misterelor stranii, cosmice,
Dincolo de aparențe..
Tu ești vizionarul fascinat
De căutarea misterului,
Fațetele oculte a le descoperi
Și sâmburele ascuns al aparențelor.
Privirea ta, profundă și iscoditoare
Pătrunde-n orișicare lucru
Ea descifrează fulgerele de lumină
În care se dezvăluie
O pură formă de femeie,
Enigmatică,
Femeia născută din culoare
Și din parfum îmbătător de floare.
În izul de vopseluri și parfum,
Ce-ți inundă- atelierul,
Tu, maestru în culori,
Filtrezi frumusețea ce sufletul îți scaldă
Ca roua cu stropi de diamante-n zori.
O pictură albastră
E \"Lumina pentru eroi\",
Frumoasă, atractivă, tulburătoare,
Cu lucirea-i siderală
Calea celor dincolo trecuți
Luminând...
Chipul frumos, distins și gânditor
A celei îndrăgite,
Pictura insolită ce se cheamă,
\"Admirație neștiută\".
Minunat tablou, fantasmă conturată
Pictură concentrată pe visurile vieții.
\"Iubesc frumusețea; femeia deopotrivă
Figură angelică, ascunsă-n adânc.
Prin Ea:
Iată voi avea
Secretul strălucirii Misterelor din ea.\"
E vorba ta rostită în viziuni de vis.
001929
0