Floarea Cărbune

Toamna a-mbrăcat un strai multicolor Din frunze, fructe și întârziate flori Și, ca o doamnă, mândra toamnă La urechi și-a prins măiastru Cercei din trifoi albastru Aduși de-o pasăre în zbor Din

Pe chipul meu, Timpul și-a săpat vaduri Prin care curg râurile vieții. Fluviile din arterele mele Îmi înfloresc mugurii gândului Ce se înalță spre Infinit. Simt că nu-mi mai aparțin Și mă las

O, mare, Mare albastră și misterioasă, Cu valuri sălbatice ce-nghit orizontul Glasul tău plin de ispite, Mă cheamă în depărtări. Râu al nemărginirii, Cine - ți dăruiește viață În inima

Vara Cununi de aur, cu mult soare Vara A prins în plete de fecioare Ce poartă delicat pe umeri Coșuri cu cireșe coapte De răsuflarea verii arzătoare. În codru, teii îmbrăcați în floare Își

La început a fost Femeia, apoi au apărut poezia, pictura și sculptura… Femeia alerga liberă, prin poieni de pădure, se cățăra pe stânci și, se avânta în zbor spre Paradis. Frumusețea

Visul e ascuns într-un gând Ce zboară cu viteza luminii, Dând ocolul pământului Doar într-o clipă. El plutește liber, Plutește până la stele, Și dincolo de ele. În vis totul e posibil. Visul

Numărăm clipele vieții Precum păstorul își numără turma, Nisipul se scurge-n clepsidră... Viața este o cale lungă, Presărată cu bucurii, durere și speranță. Iubirea Este mirajul care dă

Steaua mea Ai plecat, Amurgul ți-a înghițit urmele pașilor Și orizontul te-a învăluit. Ascult Ecoul pașilor tăi ce se îndepărtează, Atât de-aproape mi-ai fost, Dar clipa mi te-a furat, Te-a

Am pornit \"înainte\" în viață, Dar calea se întretaie cu cărări ispititoare, Ce-mi pun sufletul La grea încercare. Pe care să aleg? Ce-mi spune inima? Dar mama, ce-mi spunea Odată pe prispa

Iubire Îți dăruiesc, coapsa,sânul,sărutul, speranța,prezentul,cuvântul. Între noi, doar sufletul, iubirea să-și spună Pe firul magic de lumină. În fața iubirii dezgoliți, Asemena fluturilor

Născuți suntem Ca orișicare floare Din Pământ. Tatăl Ceresc a pus Speranța în noi, Iar îngerii Ne-au împrumutat zborul. Domnul Asupra noastră Duhul a suflat Și am prins

O voce dulce mi-a spus : \" Te-ai întrebat, adeseori Cine sunt eu, cine ești tu?\" Eu sunt soarele ce lucește vesel Eu sunt spiritul ce întreține viața Eu sunt curcubeul-arc peste zări Eu sunt

Mi se schimbă viața? Sau Eu îmi schimb percepțiile?! E drept, nu mă mai grăbesc, Agale merg, admirând tot ce întâlnesc Pe Cale. Când Soarele apune, Apropierea Nopții Nu mă mai înspăimântă ca

este calea de cunoaștere spre altă Lume, ce poartă în ea Misterul și surpriza descoperirii. Am călătorit pe aripi argintii urmându-mi destinul hărăzit. Pe meridianele Lumii, deasupra

Degete diafane îmi bat în fereastră Și picuri în tăcere se revarsă -Plouă! Nepoțica îmi spune. -A, nu! Nu plouă, Sunt lacrimi transformate-n rouă,

Pășesc pe poteci neumblate În sacrul templu al pădurii, După furtună s-a așternut o pace lină Și ceața străvezie, o draperie fină. Vino Sunt șoapte care mă cheamă, Ceața dispare, Apare

REFLECÞII: Universul este misterios, țesut cu Înălțimi și Abisuri. Ai putea ucide o viață folosind cuvintele nepotrivite... MAGIA CUVÂNTULUI: \"La început a fost Cuvântul, Și Cuvântul era la

Azi, Nu-mi mai folosesc aripile, Stau și ascult vocea tăcerii, Liniștea totală Ce rezonează în armonie universală Cu viața. Simt sămânța divină Luminându-mă pe dinlăuntru. Inima s-a conectat

In fiecare seară, îmi scot măștile precum cavalerii,armura… Doamne, doar Tu vezi ce sunt ascunsă de-atâția ochi frântă de-atâta zbor... O ,Doamne, vorbește-mi ! am rătăcit“cărarea”

Sunt un înger pe-acest Pământ …rătăcit printre oameni. Mi-e zborul frânt și-mi caut “cărarea”, ascunsă-n Infinit… Ador lumina …și adevărul, Ce simplu sunt! Ce simplu iubesc! Treci pe lângă

Când m-am născut, într-o zi de duminică, o zi însorită de noiembrie-21 noiembrie. Semănam cu un trandafir întârziat; o floare cu parfum delicat, cu petale galbene, gingașe, precum primele

O, Dragoste, Ce barieră mă ține Atât de departe de tine? Aștept să te-ntâlnesc, Dar... Anotimpurile vin și se duc, Tu nu apari, Nu vrei să vii! Zi de Zi, Te-aștept în zadar. Fără

De-aș fi pictor, Aș prinde lumea într-un crin În cupa lui de mărgărint, În aurul caliciului, În semințele adâncurilor. De-aș fi un cântăreț, La fel de iscusit Precum Orfeu, Aș închide