Pictorul și Femeia
Aripi de vânt desenate pe cer, Cârduri de cocori în zborul solemn, Râul curcubeului cu şoapte de dor Lunecă toate spre eternitate. Soarele, luna şi stelele Sunt stropi de rouă întârziată, Iar
FCFloarea CărbuneO noapte în Japan
A fost doar o altă plimbare pierdută-n lumina Lunii, dar pentru mine a fost totul, fiindcă eram cu tine. A fost doar înc-o noapte, doar una din alte șapte, Dar cu tine lângă mine, A fost o
FCFloarea CărbuneLăcrămioare
Suave flori, iubite lăcrămioare, Podoabe-alese ale primăverii, Ivite-n umbra unui codru-adânc, În leagănul tăcerii. Înlăcrimate-n pur argint, Eu văd în voi lumina radioasă Chemându-mă pe calea
FCFloarea CărbuneTristețe
Penița și mintea mi-s inerte, Coala e albă și nesfârșită Ca albul imaculat al zăpezii. Tăcerea mi-e cel mai bun tovarăș Și vântul toamnei, tăios ca un brici, Existența e monotonă și
FCFloarea CărbuneTurnul
Deschis-ai fereastră În pereţii duri ai turnului Ce-adăpostea inima mea, Iar tu cu o tuşă de penel Făcut-ai o firidă în groşii lui pereţi - Punct vulnerabil Ce mă expune lumii dinafară Prin
FCFloarea CărbuneRevelație
Până în ziua În care am înflorit, Născându-mă pe acest pământ Spiritul meu rătăcea La-ntâmplare printre Galaxii. Tu mi-ai ales copacul Pe ramura căruia În Primăvara toamnei Am înflorit. Spre
FCFloarea CărbuneRugă pentru Japonia
Motto: În temniţa întunericului, Floarea albă de cireş- Lampion în noapte. Tată, Îngenunchem în faţa Ta Şi cu smerenie ne rugăm Să ne dai curajul de a îndura Toate câte ne sunt date Spre
FCFloarea CărbuneBătrânul arbore
De ani împovărat, bătrânul arbore s-a prăbușit înlăcrimat și murmură înspăimântat: "ce vremuri tulburi, ce lume nebună, unde mi-s frații?! pământul alunecă, oceanul se-agită, e-o
FCFloarea CărbuneToamna
Frunze ruginite fluturări de aripe peste care se aştern amintirile coborâte în asfinţit pe tulpinile arborilor despuiaţi Floarea Cărbune
FCFloarea CărbuneUniversul
Într-o picatură- oceanul. Într-o frunză- copacul. Într-un sărut- iubirea. Într-un om- întreg Universul. Să respectam creaţia, deopotrivă şi Creatorul! Autor: Floarea Cărbune
FCFloarea CărbuneOchii tăi
Inima mea, pasăre călătoare, Şi-a găsit pacea În albastrul ochilor tăi. În ochii tăi Văd limpezimea zorilor, Ochii tăi sunt leagănul stelelor. Inima mea Se pierde în adâncul albastru Al
FCFloarea CărbuneCelei plecate
Când mă gândesc la tine, ceva mă doare dincolo de fire, un dor mă sfâșie, e-atât de ascuțit, ca lama subțire de cuțit… Se-apropie toamna sau umbra, poate, a unui vis frumos ce trece, sau din
FCFloarea CărbuneBruma a căzut pe crizanteme
Penița și mintea mi-s inerte, Coala e albă și nesfârșită Ca albul imaculat al zăpezii. Tăcerea mi-e cel mai bun tovarăș Și vântul toamnei, tăios ca un brici, Existența e monotonă și
FCFloarea CărbuneBunicii
Bunicii Pe vatra veche, jarul de sub cenuşă aşteaptă răbdător venirea bunicilor plecaţi în vizită la îngeri. E iarnă. Noaptea, târziu, cineva s-a oprit în pragul inimii
FCFloarea CărbuneTristețe
Penița și mintea mi-s inerte, Coala e albă și nesfârșită Ca albul imaculat al zăpezii. Tăcerea mi-e cel mai bun tovarăș Și vântul toamnei, tăios ca un brici, Existența e monotonă și
FCFloarea CărbuneReflecții
Lumea e un deșert În care te pierzi Orbit de miraje. În marea de nisip, Printre dune și cactuși, Încrâncenată înaintez, Și sub tălpile mele Fuge fierbinte nisipul, Fuge fără întoarcere… Ce
FCFloarea CărbuneO, tu, Femeie
O, tu, femeie, Misterioasă făptură, Ești rodul mâinilor cerești, Dar și al celor omenești. Trupul tău, enigmatic și divin Din culori și din lumini E plămădit… O, tu, femeie, Frumoasă
FCFloarea CărbuneDe iubire...
M-aș putea pierde în brațele tale, aș închide ochii, și nimeni nu mă va mai găsi. Þine-mă strâns, cât mai strâns... trupurile noastre- boabe de rouă- se topesc în Infinit.
FCFloarea CărbuneDor...
Izvorul primenește fântâna precum dragostea o inimă totul este unic totul este legat prin Legea Divină totul se împletește într-un alt mister. Aura mea se interferează cu a ta așa cum
FCFloarea CărbuneIubire magică
te-am zăvorât în inima mea ca pe o candelă într-un sanctuar. icoană îmi ești, icoană primită în dar (la care îndelung mă rog căci prin magie și parfum în inima mea te-am ademenit). ai fost
FCFloarea CărbuneA venit toamna
A venit toamna, Frunzele se desprind de ram. Sunt un fluture, și zbor Ascuns printre culori. Ce frumoase sunt frunzele toamna!
FCFloarea CărbuneDe iubire
Iubite, Eu știu că tu m-aștepți Și numeri pașii Ce mă aduc la tine. Iubirea Îmbobocește în inima ta Precum floarea de lotus. Bucuria revederii Înflorește Într-un năvalnic extaz, O dulce
FCFloarea CărbuneOm drag
Om drag, pereche cu-a mea stea, doar tu-mi cunoști secretul ce-mi alină inima. Cerul cu stele se vede la fel, și la tine,în zori prin ferestrele sufletului, albit de ninsori. Eu nu te pot
FCFloarea CărbuneDrumul
Acolo unde cărările sunt trasate Eu merg alăturea cu drumul. Pe oceanul vieții, pe bolta înstelată, nu sunt căi marcate. Cărările sunt ascunse de zborul păsărilor, de lumina stelelor, de
FCFloarea Cărbune