O, tu, Femeie

O, tu, femeie, Misterioasă făptură, Ești rodul mâinilor cerești, Dar și al celor omenești. Trupul tău, enigmatic și divin Din culori și din lumini E plămădit… O, tu, femeie, Frumoasă făptură, De veacuri, poeții Îți închină iubire, Iar pictorul, maestrul cu penelul, Dintr-o privire,conferă mlădiosului trup Nemurire… Inima lui, pasăre sihastră-n pribegie, Cerul a găsit în albastrul infinit. „Luceafăr singuratic mă avânt Între Cer și Pământ", Se tânguie El… La margine de cer. O, tu, femeie, Frumoasă făptură…