Bruma a căzut pe crizanteme

Penița și mintea mi-s inerte, Coala e albă și nesfârșită Ca albul imaculat al zăpezii. Tăcerea mi-e cel mai bun tovarăș Și vântul toamnei, tăios ca un brici, Existența e monotonă și apăsătoare, Iar singurătatea, un ghețar uriaș, Mi-e somn, mi-e greu să mai gândesc. Bruma a căzut pe crizante Pentru mine, o lume s-a sfârșit… Autor: Floarea Cărbune