Turnul

Deschis-ai fereastră În pereţii duri ai turnului Ce-adăpostea inima mea, Iar tu cu o tuşă de penel Făcut-ai o firidă în groşii lui pereţi - Punct vulnerabil Ce mă expune lumii dinafară Prin care….. Ies slobode dureri Ce - ascunse au fost Prin unghere-ntunecate Şi curge sânge cald, Din fiecare rană… Creneluri tăiaşi în turnul meu de fildeş, C-o uşoară tuşă de penel. Mă plec sub arcul-curcubeu al culorii Şi-ascult divine imnuri, eterne simfonii, Regrete şi dureri amare mă încearcă Când simt curgând amurgul, Prin venele sublime ale tinereţii. Clăditu-mi-ai portret de nemurire Pe tomnaticul trunchi al vieţii O nimfă plânge-n mine Când tu mă-mbrăţişezi.