Tristețe

Penița și mintea mi-s inerte, Coala e albă și nesfârșită Ca albul imaculat al zăpezii. Tăcerea mi-e cel mai bun tovarăș Și vântul toamnei, tăios ca un brici, Existența e monotonă și apăsătoare, Iar singurătatea, un ghețar uriaș, Mi-e somn, mi-e greu să mai gândesc. Peste crizanteme se scutură bruma, Lumea deja s-a sfârșit...