Floarea Cărbune

Pasărea albastră, Pasărea cu aripi muiate în albastrul Cerului, Pasarea libertății și a eliberării ce locuiește în vârful arborelui lumii, A zărit în tării Viitorul meu. Veghetor al acestu

Arborele vieții cu 9 ramuri Familia mea e un poem Scris stângaci dar “muncit” din greu. 3 băieți și 3 fete 2 nepoți și Eu... 9 e o cifră magică! Rădăcina “arborelui vieții,”neamului meu.

O luptă… spune poetul și nu se înșeală. O căutare, spune filosoful și are dreptate. Iubire… spun îndrăgostitul și credinciosul și ei nu ne mint. Speranță… spune luptătorul… altfel , aș

Ador Curcubeul și, obișnuiesc să călătoresc spre tărâmul unde el sălășluiește. Închid ochii și ajung instantaneu, aici, mă învălui în culorile-i splendide și mă îmbăt de muzica-i angelică,

Este sărbătoarea florii de cireș japonez, prilej de relaxare și distracție pe iarbă, pe sub cireși. Cireșii își etalează splendorile ca la paradă, de la albul pur- virginal, până la rozul diafan;

La botez, Când mi s-a dat numele Floarea Preotul m-a binecuvântat: \"Fie ca Domnul Să-ți zâmbească, În grația lui să fii! Te numești Floarea! Sub aripa Domnului să fii, Să te ferească de

O voce dulce mi-a spus : \" Te-ai întrebat, adeseori Cine sunt eu, cine ești tu?\" Eu sunt soarele ce lucește vesel Eu sunt spiritul ce întreține viața Eu sunt curcubeul-arc peste zări Eu sunt

Un înger drag mi-a apărut în vis, M-a luat de mână, și mi-a spus: \"Viața nu e întotdeauna ceea ce pare, Nici pe oameni nu-i cântări după înfățișare:\" Mama m-a luat de mână Și mi-a

Iubire Îți dăruiesc, coapsa,sânul,sărutul, speranța,prezentul,cuvântul. Între noi, doar sufletul, iubirea să-și spună Pe firul magic de lumină. În fața iubirii dezgoliți, Asemena fluturilor

Când m-am născut, într-o zi de duminică, o zi însorită de noiembrie-21 noiembrie. Semănam cu un trandafir întârziat; o floare cu parfum delicat, cu petale galbene, gingașe, precum primele

Sunt un înger pe-acest Pământ …rătăcit printre oameni. Mi-e zborul frânt și-mi caut “cărarea”, ascunsă-n Infinit… Ador lumina …și adevărul, Ce simplu sunt! Ce simplu iubesc! Treci pe lângă

In fiecare seară, îmi scot măștile precum cavalerii,armura… Doamne, doar Tu vezi ce sunt ascunsă de-atâția ochi frântă de-atâta zbor... O ,Doamne, vorbește-mi ! am rătăcit“cărarea”

Trandafirule galben, Ești rază din nimbul solar, Ești miracol divin, întrupat Nu vreau să te culeg, Trandafirule galben, Ești rază din nimbul

M-am trezit in cu zori cu bucuria in inimă și cu gândul unui nou inceput.Am sărutat crinul ce tocmai a înflorit dăruindu-mi două flori delicate,de Ziua Femeii, ca o răsplată a gestului meu frumos de

Ninge!Ninge cu fulgi mari si gratiosi,lin se asterne covorul imaculat al iernii.Privesc scanteierile zapezii,a milioanelor de oglinzi stralucitoare, ca pulberea de stele si alunec in basm..E

Iarna, imi revin in memorie amintiri atit de dragi: mirosul bradului de Craciun, copii colindind, omuleti de zapada. O vad pe mama facind cozonaci, obosita, privind din cind in cind icoana lui Isus.