Floarea Cărbune

Degete diafane îmi bat în fereastră Și picuri în tăcere se revarsă -Plouă! Nepoțica îmi spune. -A, nu! Nu plouă, Sunt lacrimi transformate-n rouă,

Jos în poieniță, Așezat pe o căpiță Ce miroase-a fân cosit, Cântă Pan, Pan cel vestit... Cântă la un nai vrăjit. Peste creste de pădure, Soarele coboară lin Spre amurg, și... Melodia lui

Pădurea, Ca-ntr-o vrajă dintr-un vis, Frunzele, precum aripile și-a întins, Solemnă înmărmurire, O clipă sacră de senin și vis. Peste pădurea-nvăluită-noapte, Adeseori, Se aud în șoapte Voci

O roză își cântă bucuria Între petale și-ntre spini. Ea știe că aduce fericirea, Chiar dacă are ghimpi de mărăcini. În purpură de catifea, rubin, E îmbrăcat superbul trandafir, În inimă, el

Stă marinarul de veghe Pe puntea corăbiei sale. Privește valurile verzi, Întinderea mării, Nemărginirea apelor. În culoarea lor, Pe rând, se scufundă, Când nori, Când valuri, Când bidiviii

La început a fost Femeia, apoi au apărut poezia, pictura și sculptura… Femeia alerga liberă, prin poieni de pădure, se cățăra pe stânci și, se avânta în zbor spre Paradis. Frumusețea

Sunt copacul inimă Ce-și trage seva din adâncuri. Primăvara, Culori de catifea Îmi înfloresc pe ramuri. În adâncul ființei mele, Cântec de iubire răsună. Un cântec ce viețuiește În sămânța

Freamătă-n cădere, Frunza de arțar, Blestemând cu-asprime Asprul vânt hoinar. Mână-n mână, tăcuți Pășim pe-al frunzelor covor, Hipnotizați De idealul din noi. Căderea frunzei, E țipătul

Mamă, M-ai legănat în brațele tale, Și m-ai hrănit să prind puteri, Să cresc și să fiu blând, Să prețuiesc viața și să iubesc. Un înger trimis din Cer, Lângă inima ta să fiu. Deși m-ai

O frunziță ofilită, Încrețită, obosită, Îi șoptește în amurg, Tatălui, un ram bătrân: \"Eu o să îngălbenesc, Altă viață-o să trăiesc, Tu, nu plânge, nu jeli, Îți promit, voi reveni, Peste

O, Dragoste, Ce barieră mă ține Atât de departe de tine? Aștept să te-ntâlnesc, Dar... Anotimpurile vin și se duc, Tu nu apari, Nu vrei să vii! Zi de Zi, Te-aștept în zadar. Fără

Superbă creatură, Misterul tău magic Mă tulbură... Alergi prin poiene cu flori Și te joci prin sânziene, Până-n zori. Albul virginal Strălucește pe cerul sideral. Doresc să te-nsoțesc Până

Iubire ai apărut în viața mea, Mi-ai descifrat marea taină a vieții- Femeia. Inima ce se află în centrul Creației. Am privit lumea Cu ochii trupului meu, Prin misterul zămislirii. Am adunat

Iubesc Câmpia C-o dragoste ciudată… Mi-i dragă pacea ei Statornic așezată Cu datinile-i sfinte Din timpuri ce-au apus În dorurile inimii Cu toate mi s-au strâns. Iubesc Nopțile-i cu lună

Mă plec, Înconvoiată, De povara dorului. Mamă Câmpie, Cămpie din Purani Pe umerii tăi Pădurea a înfrunzit, Iar pe obrajii durdulii, Au înflorit și macii purpurii Cu măciulii-făclii, În care

Câmpia e semănată cu lumini, Atingerea lunii Naște flori nemuritoare Și-o verde hlamidă înfloritoare Mătură unda argintie A Glavaciocului În blândă șerpuire Printre sălcii pletoase, Stufoase

Cu trup de nimfă Marea și-ascunde frumusețea Sub văluri argintii, De spumă dantelată. Cântecul mării mă ispitește Precum cântecul nimfei Calypso Vrăjindu-l pe Ulise În drumul spre Itaca. De

DARUL IUBIRII... Pentru prima dată În viața mea În tăcerea întunericului, Ai adus lumina și muzica Răsăritului. Mi-ai luminat Calea Și am început să gust și să înțeleg Dulceața și căldura

Dragostea este un sentiment pur, Nu este un joc, Dragostea este delicată, Ca roua de pe crini. Dragostea este o melodie Ce seamănă cu trilul ciocârliei Când se înalță până la nori. Dragostea

Dragostea mea e un izvor Ce curge continuu Și nu va seca niciodată. Dragostea mea e un trandafir Roșu, aprins, arzând de pasiune. Te iubesc în fiecare anotimp, Așa cum Cerul iubește

Prietenul Este aproapele de suflet Ce-ți umple inima Cu pace și bucurie, Și căruia îi simți umărul aproape La vreme de cumpănă. În imensitatea durerii, Când sufletul ni-i rănit Și

Visul e ascuns într-un gând Ce zboară cu viteza luminii, Dând ocolul pământului Doar într-o clipă. El plutește liber, Plutește până la stele, Și dincolo de ele. În vis totul e posibil. Visul

Ea stă aplecată Deasupra fotografiei mele, O privește cu dragoste Și rememorează clipele Din povestea vieții noastre. Surâde, Apoi se-ncruntă, Se întreabă Dacă a făcut totul Așa cum se