Poezie
Mamei
Scrisoare de departe
2 min lectură·
Mediu
Ea stă aplecată
Deasupra fotografiei mele,
O privește cu dragoste
Și rememorează clipele
Din povestea vieții noastre.
Surâde,
Apoi se-ncruntă,
Se întreabă
Dacă a făcut totul
Așa cum se cuvine
Pentru noi,
Cei șase copii.
O privesc cum stă,
Cu umerii aplecați,
Întrebându-se
De mi-i bine.
Îi transmit gândul meu bun ,
Și îi spun:
\"Dragă mamă,
Fii liniștită și-mpăcată cu tine,
Ne-ai dăruit tot ce-ai putut,
Fiecare dintre noi
Și-a găsit locul în viață.
Eu mi-am găsit
Omul și locul potrivite,
În Þara Soarelui Răsare,
Și țărmul pe care am aterizat
M-a binecuvântat.
Știu că ți-e dor,
Dar fii fericită,
Puii și-au luat zborul.
Cu bucurie îți spun
Că viața mea
E pavată cu
Liniște,
Pace,
Împliniri.
Seara,
Înainte de a-mi pune
Capul pe pernă,
Îi mulțumesc Domnului
Că mi-a dăruit
O asemenea viață,
Și o asemenea mamă,
O mamă de care mi-e dor,
O mamă pe care o ador.\"
* * *
Mama privește albumul
Cu fotografiile celor șase copii.
Au trecut mulți ani,
Și își scrie povestea vieții
În cartea pentru nepoței,
Numită \"Rădăcini\".
* * *
Eu sunt un ram
Dintr-a ei tulpină,
Adeseori, mama îmi spune:
\"Criss,
Tu ești Lumina
Ce strălucește pentru noi
Luminându-ne cărarea
În încercările vieții.
Mi-ai umplut inima cu speranță,
Tu ești îngerul meu păzitor,
Ești serafimul meu protector\".
* * *
Îi sunt recunoscătoare mamei
Pentru aceste cuvinte frumoase
Și pentru lecțiile de viață
Prin care m-a ajutat
Să depășesc pragurile,
Am urmat puterea exemplului ei.
De la mama am învățat
Compasiunea și Iubirea
Dar și tenacitatea și voința
De a nu mă lăsa învinsă
De provocările vieții.
Astăzi,
Sunt și eu mamă,
Am un fiu-Dimitri
Pe care-l iubesc
Și-l veghez
Să crească senin
Și de iubire plin.
Eu,
Cristina,
Cred
Că Mama e Lumina
Ce strălucește în fiecare
Soră sau frate,
Că mama e Inima
Ce ne unește Familia
În Eternitate,
Că Mama e un cuvânt
Ce nu cunoaște niciodată moarte....
001314
0