felix nicolau

Viitorincul este un fel de sconcs, dar mai galben și fără gheare întoarse, care nu va putea fi vânat decât din 2010? Se poate obține, totuși, și în bucătărie, dacă amestecați două gălbenușuri cu

O posibilă categorie estetică a „aparte” - ului ar putea-o constitui poezia minimalistă, delicată și feminină. Propice acestui gen de poezie îi este mediul provincial, epurat de virușii care atacă

„Des coups de tête, des coups de coeur et des coups d’épée, voilà le résumé de sa vie de garçon” (Marcel Prevost, Lettres de femmes, Un confesseur) bineînțeles că n-am crezut-o un moment când a spus

De la poezie la teatru, de la teatru la proză scurtă. Ori, mă rog, la ceea ce Matei Vișniec numește „teatru modular”. De fapt, prima parte a cărții publicată în 2006 la Editura Cartea Românească,

Scriitura Marianei Filimon nu consună cu epoca, ci cu eonul. Cel puțin aceasta este ambiția poetei, care nu vrea să se lase disturbată de convulsiile literare din juru-i. Singura concesie făcută

“Artistul tragic nu e un pesimist – el spune da la tot ceea ce este problematic și înspăimântător, el este dionisiac” (Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, p. 20) Virtute și viciu: noțiuni

În cel de-al doilea și ultimul roman al Aglajei Veteranyi, Raftul cu ultimele suflări (Das Regal der letzen Atemzüge),traducere de Nora Iuga, Editura Polirom, București, 2003, tehnica e la fel de

stai cu mine Singurătatea îmi îngheață picioarele Tristețea îmi umblă prin măruntaie stai cu mine și pielea o să mi se spuzească de bubele plăcerii vom ieși aiurea pe bulevarde cu

De fiecare dată când mă aflu în preajma unui roman de secol XX de șapte sute de pagini, mă întreb ce l-a determinat pe autor să întreprindă un asemenea travaliu. Freudian vorbind, scriitorul

„Sforăia. Da, scaunul sforăia” (Fănuș Neagu, Scaunul singurătății) insistă Seralompu depărtându-se țeapăn printre scaunele cu pluș roșu Într-adevăr hublourile începuseră să absoarbă o lumină

Romanul Marea aspirație (The Great Pursuit, 1977) a lui Tom Sharpe, tradus de Radu Pavel Gheo și publicat la Polirom în 2005, vorbește despre un mecanism al lumii literare care la noi arată sublim,

Romanul universitar modern îi are ca reprezentanți pe un David Lodge, pe un Martin Walser. La noi putem vorbi de un Lucian Bagiu, cu un interesant proiect romanesc. Marin Preda, în Cel mai iubit