Castronul cu măsele

Intră în vestiar, izbește tenișii de perete. Înjură și se lățește pe banca de lemn cu urme de tălpi. Buuf! un picior în ușa batantă care sare în zid. O bucată mare de tencuială se prăbușește. „ce mă-ta faci, Inspectore? nu vezi că dai jos pereții?” „lasă, bă, că-i bun varu’ să te freci pe mâini, să nu-ți alunece bara la împins. Bă Stripăre, tu ce moaș-ta freci acilea?” „n-am chef, bă, băga-mi-aș! da’ hai că-mi iau proteinele și vin.” „de care mai bagi acuma? tot creatină sau aminoacizi?” „nu, bă, acuma iau niște Megamass 2000.” Buuff! sare ușa cu capul de perete: „saltare bibanilor!” „ce puii mei dai în halu’ ăsta, Naposime?” se oțărăște Inspectorul. „maamăă, ce picioare bag azi!” „cine mă, tu? păi alea-s picioare sau grisine, mă!?” „du-te, bă, d’aicea! ia uite ce striații am pe femural!” fâști! își dă pantalonii jos. Se încordează în fața oglinzii numai în chiloți cu nădragii în vine. „auzi, Naposime, da’ pe mădular n’ai făcut striații?” „bă, Stripăre, crezi că eu mi-o frec singur ca tine?” „chiar, ce ai făcut cu farmacista aia până la urmă?” „ce să fac!? i-am lăsat garoafele la serviciu, când nu era tura ei. Să fiu sigur că nu mi le-aruncă-n cap. Am luat numărul de la colegă-sa. O sun azi, he he!” Zduff! mai cade o bucată mare de tencuială: „ohoo, Baronu’! păi cine putea fi cretinu’ care să dea în halu’ ăsta cu ușa!” În vestiar pătrunde cu greu un butoi gușat și burtos: „iar vorbiți de sclave? dă-le mă-n șoriciu’ măsii! nu merită, bă. Nu vezi? le scoți la o înghețată, halește tot, da’ mai lasă ceva pe fund – gagică fițoasă, nu? mănâncă fă, sclavo, că parcă nu știu că ești cu foamea-n gât! să moară mama ce biceps bag azi! 16 serii.” „bă, Baroane, da abdomen nu faci bă? că vine vara și nu ți se văd pătrățelele. care muiere te bagă-n seamă cu burdihanu’ ăla?” „să i-o trag lu’ sor-ta aia buzată, Inspectore! gagicile se ia după cât de gros ai brandu’ și portofelu’, bă! ia uite – 50 în braț la rece.” „ăla-i braț sau bulan de porc?” „bă, mânca-mi-ai bulanu’, uite boxeri de la Botezatu și tricou Armani. Tu, Inspectore, iar cu tricoul ăla amărât de la alegeri? votați cu Băsescu! Stripăre, hai, vii să băgăm brațe?” Ieșirea din vestiar se face cu izbirea ușii în sens invers și cu răcnet mare: „bibanii și așchilopații să elibereze aparatele! a venit artileria grea!” Se fac fandări și răsuciri de tors. Încălzirea continuă cu gantere și cu dispunerea echipamentului în punctele strategice ale sălii: bidonașele cu proteine trebuie să fie la îndemână. La fel mobilele sau ceasurile – seriile se cronometrează. Baronu’ intră la băncuța de umeri și, curând, bara primește discuri până la 120 de kile. „ăăă! ăăă!” urlă gutural la fiecare repetare. „tragee! tragee, Baroane!” urlă Stripăru’, care îi stă la spate și smucește de bară în sus, roșu la față. „Piticuleee, să i-o trag lu’ bunică-ta dacă nu schimbi muzica asta sifilitică! bagă și tu o manea, ce naiba!” „lasă-l, bă, nu vezi că e bulangiu? ascultă Beeethofăn! mamăă, Piticule, te fac un vals?” Piticul e un ins de vreo 40 de ani, altitudine 1,45 cm, dar lat în umeri și atârnând ca la vreo sută de kile de mușchi. N-are ce face – dacă l-ar înjura ar mai merge, însă la mișto nu rezistă. Închide cu pocnet Război și pace. Cam un ceas pe zi stă cu cartea deschisă la intrarea în sală. Îi crește prestigiul. „să i-o sugeți lu’ bunică-miu!” învârte la buton și dă peste Vali Vijelie: „sunt masculu’ ăl mai tare/am un mușchi între picioare...” „esteee...” urlă sala. Lasă că nici Piticului nu-i displace, da’ o mai face și el pe nebunu’. „ăăăh, ăăăh!” se aude dinspre banca de împins. Inspectorul și-a încărcat bara cu 150 de kile și doi haidamaci îi stau pe laterale. Trag și ei... „las-o fleoașcă, băăă!” muge Baronu’. „ce piept e ăsta? nu vezi cum te-ndoi de spate? trișezi degeaba, bă, că nu-s gagici în sală.” „cine trișează balonatule? uite cum se vede fibra pe pectorali! crezi că toți face cinci injecții pe săptamână, ca tine?” „eu, bă, pleaznă? ia vino la oglindă dacă ai sânge-n sculă!” Primul ajunge Stripăru’: își dă pantalonii jos, scoate bicepsul femural. Inspectorul i se bagă-n față și-și sfâșie tricoul. Ia poziția „crabul”, să i se vadă trapezul și pectoralii. Sub încordare, chipul i se face vânăt, venele i se umflă pe gât și umeri. Scapă un pârț. „ptiu, că broscoi mai ești!” rage Baronu’ și, râgâind, îi ordonă unui așchilopat să-l ajute cu maieul. Pe talia uriașă are înfășurată o bandă lată de pungi negre – să slăbească. Se crăcănează cât poate, pune brațele-n șolduri, ia poziția „amfora” – să-i iasă dorsalii. Unii, mai lingăi, strigă: „ești mare, mă! ești cât Casa Poporului!” Fericit, Baronu’ sloboade o bășină enormă cu care îi împrăștie pe uscații veniți să-și arate pătrățelele de pe abdomen. „guzgan jegos mai ești, Baroane, pișa-m-aș în gura ta”, urlă Inspectorul intoxicat. „bă, băăă, hai să vedeți o puicuță”, le abate atenția Tinctură, agățat de geamul cu gratii groase, ruginite al sălii. Ca prin farmec toți uită de înjurături și se reped buluc să vadă minunea. „fiuuu! ce bucatăă! paișpe copii aș face cu blonda asta!” „he, he, băi sulică, du-te-n vestiar și freacă-ți-o puțin. Tu o să faci direct nepoți până se uită o așa tigroaică la tine.” „ia da-ți-vă, bă, la o parte, să văd și eu sclava, să-i arăt un mascul teroare”, râgâie Baronul. „Da, mă, e sclavă de sclavă! hei, blonda, ce buci, ăăă, ce blugi trăsnet ai! crezi că ne încap pe amândoi?” Blonda privește mirată spre gaura din care se zgâiesc la ea hălcile de carne transpirată. Nu se sperie. Vine mai aproape și-l privește pe Baronul între ochi: „ce spui tu, păsărel?” „auzi, păsărel”, chicotește sala. „spun că ai niște bulane cu care n-ar trebui să ieși fără un pitbull la matale.” „și de cine să mă tem? de un dolofan ca tine? în loc să te uiți pe geam mai bine te-ai holba într-o oglindă.” Baronul simte că îi sar ochii din cap: „băăi, tu știi cu cine vorbești? tu vezi ce brațe are tăticu’?” „și ce să fac eu cu brațele tale? da puțică ai, grăsane?” „hă hă hă” „târfă blondă, s-o fut pe mă-ta!” face spume Baronu’, trăgând neputincios de grilajul solid. „ia uită-te la el cum stă ca un canar obez în colivie și mai are și tupeul să se rățoiască la mine! hai, taci cu mămica, fazan durduliu și pocit ce ești!” „făă, ce-ți fac! te omor fă...mama mă-tii de sclavă...”de-abia mai poate să țipe uriașul furios la blonda care se îndepărtează dând muzical din fese. Sala se prăpădește de râs. Baronul se răsucește cu ochii-n sânge: „la o parte căcănarilor! vreau liberă banca de împins la înclinat. mucea! și tu, valea de la helcometru!” „păi de ce? ai zis că faci spate, nu piept.” „așa am chef eu! hai, cară-te și joacă șotron în fața sălii!” „hoții, băă! hoții!” zbiară Stripăru’ „ce-i bă, ce-ai pățit? ce urli așa?” „băăi, mi-au șparlit ăștia telefonul, actele și 200 dă euroi!” „c’ești nebun!?” Dintr-odată Baronu’ se umflă și plesnește împroșcând pereții cu mațe și fiere: „nimeni nu-și mișcă găoaza din sală! toți vine cu gențile la control!” Vânzoleală proteste înăbușite bagaje violate. Cei mai vechi, mai umflați, își fac seriile la o parte. Li se fâlfâie de fierberea din jur - încă mai râd pe seama Baronului. Își fac seria, se ridică, se admiră din mers în oglindă ori pur și simplu se holbează fără jenă la zbârliturile cărnii. „aha”, chirăie Stripăru’, „uite-l, bă, l-am prins! uite portofelu’ meu!” „e al meu, uită-te mai bine”, protestează timid culturistul începător. „cee mă! mai deschizi și gura pe deasupra, băi căcat cu ochi!” și pac un pumn în burtă și pac un șut năprasnic în figură. Hoțul se clatină buimac. I s-au întunecat cerurile. Visează... Stripăru’ deschide portofelul drag și regăsit: înăuntru ceva bani, nu mulți, și niște acte. Actele hoțului. Nimic de-al lui. Hait! dacă se uită mai bine vede că portofelul are în interior o dungă verde. Al lui era doar negru. Muci! „frate, scuze frate, să mor eu dacă am vrut. Uite portofelu’. Știi cum e când te fac ăștia la buzunare...” Câțiva umflați îl înconjoară pe puștiul cu o urmă de bocanc pe față: „du-te, bă, la poliție. E aici aproape o secție, la parterul căminului. Nu fi fraier. E cretin Stripăru’ ăsta...” Puștiul ezită, îngaimă: „lasă, mă, mi-am luat-o și eu la sală! să-mi fie de-nvățătură, asta mă-ntărește. E mai bine-așa, sunt mai bărbat acuma!”