Pișăcioșii
cel mai fain era seara, când se adunau toți verișorii și începeau jocurile. În afară de cei veniți de prin colțurile târgului, mai erau și cei sosiți în vacanță, vreo 7 cu toții. De ce era
Muianu și Gogoașă
Până la Grupul Școlar „Sfântul Pantelimon” aveam de străbătut șase stații cu autobuzul 131, opt stații cu troleibuzul 42 și nouă stații cu cu tramvaiul 3. Plecam cam cu două ore înainte și
o zi pe front
„O noapte de somn bun, numai una și toate poveștile astea se vor șterge” (J.P. Sartre, Greața) căscă și se întinse ostentativ; nu era însă liniștit – iar avusese coșmarul acela cu armata (nu-ți
Morți paralele
„Doamne, totul este nou, mi-e silă de atâta nou, mi-e silă de atâta început fără sfârșit, de atâta moarte fără moarte” (Angela Marinescu, Fugi postmoderne VIII, Skanderberg) îl aduseseră
lapte gros
Cosmin I Cosmin Dragomir se încolonează perfect în valul de mulțime care se scurge din măruntaiele stației Piața Sudului. Scara rulantă scoate din abisul metroului zeci de oameni, îi varsă chiar
Știați că…?
Viitorincul este un fel de sconcs, dar mai galben și fără gheare întoarse, care nu va putea fi vânat decât din 2010? Se poate obține, totuși, și în bucătărie, dacă amestecați două gălbenușuri cu
Clinica de animale mici
„Des coups de tête, des coups de coeur et des coups d’épée, voilà le résumé de sa vie de garçon” (Marcel Prevost, Lettres de femmes, Un confesseur) bineînțeles că n-am crezut-o un moment când a spus
Patronul
Luni, 20 august Casa veche cu zidurile zgâriate de iedera uscată, șirul plopilor care ascund aleea și ciorile plutind peste casă în stoluri imense mi-au trezit în suflet nostalgia. Bunul meu prieten
Reduta
„e șapte, băăi!” strigă gros Gicu din spatele halei. Bucuros, își întinse brațele și ele trosniră. Închise apoi strungul și desfăcu piesa din universal. Privind-o în fanta de lumină își dădu seama că
Nomazii
„Sforăia. Da, scaunul sforăia” (Fănuș Neagu, Scaunul singurătății) insistă Seralompu depărtându-se țeapăn printre scaunele cu pluș roșu Într-adevăr hublourile începuseră să absoarbă o lumină
Castronul cu măsele
Intră în vestiar, izbește tenișii de perete. Înjură și se lățește pe banca de lemn cu urme de tălpi. Buuf! un picior în ușa batantă care sare în zid. O bucată mare de tencuială se
Desenator
„Permiteți-mi să mai revin și să suferim uneori împreună” (Alfred de Musset, Confesiunea unui copil al secolului) Desenatorul deschide ușa – nu-i spune nimeni să n-o facă – scârțâitul se
Parohia
„scriitorul să descrie grădini imaginare cu broaște adevărate în ele” (Marianne Moore) i se spunea Săbiuță – o derivație insuportabilă de la numele de Paloș, Nicolae
Rude de sânge și carne
„Limba lui maternă sună ca slănina cu boia si smântână” (Aglaja Veteranyi, De ce fierbe copilul în mămăligă) rareori mai ajunsese amiaza atât de aproape de marginile
geniul si genita
Am hotărât să ne despărțim oarecum de comun acord, în încercarea de a repara o încăpățânată greșeală parentală. Așa li se păruse babacilor mai nimerit din punct de vedere educațional, deși, în
Firmistul
miercuri era termenul limită. Adică deadline-ul la care trebuia să predea organigrama, împreună cu anexa motivațională și cu itemii aferenți. Bineînțeles că era vorba de un deadline orientativ,
pielea mea
cam de două săptămâni am început să bag de seamă că mi se îndepărtează carnea de oase. Nu am realizat lucrul ăsta la timp, iar apoi era prea târziu: distanța între pielea de pe abdomen și
