Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

Parohia

din Brăila, cu dragoste

4 min lectură·
Mediu
„scriitorul să descrie grădini imaginare cu broaște adevărate în ele” (Marianne Moore) i se spunea Săbiuță – o derivație insuportabilă de la numele de Paloș, Nicolae Paloș din Brăila, fiu de cântăreț bisericesc și nepot de preot. Înalt, chibzuit și nefumător, își tundea părul scurt din cauza frunții nu prea înalte și a feții rotunde. Așadar, de ce i se zicea Săbiuță? plecase de mult de tot să-și încerce norocul. Acum doar imaginea lui taică-său, dascălul Paloș – care-l condusese, gras și roșu, până la marginea sudică a parohiei, unde-i înapoiase geamantanul, îndreptându-și mâna rămasă liberă în direcția succesului: și chiar de-o fi cum vrem noi, tu să nu ne uiți, Nicule! așa că Nicu o luase înspre gară; direcția altă parohie. Străbătuse centrul vechi și nu se oprise decât în târgul multașteptat; dar mai întâi trecuse cinșpe dealuri de porumb și trei poduri. după-amiaza se înfierbântase bine. Lăsă tocul în călimară și trase mai aproape stacana cu vin, imitând gestul lui unchi-său, popa – ăla o smulgea bărbătește de pe pervaz, apoi ieșea să pocească mutra câinilor din curte cu bucăți de țiglă. Ba odată zvârr! cu toporul, de știrbise gardul de două uluci și găinile țuști! în cartier, de trebuise popa să-și trimită nevasta și copiii ei după cele zburătoare. Care de multe ori cotcodăceau printre blocuri și peste autostradă, până în curtea bisericii, de parcă le chema dascălul cu clopotele lui la vecernie. sorbi îndelung limonada, cu coada ochiului la fetele primarului care tocmai scuturau de praf poarta din nuiele a primăriei. Îhâm! astea nici că găsesc altceva mai bun de făcut prin parohie. Adevărul e că, mai în fiece după-amiază pe la ceasul ăsta, apăreau gureșe și goale de nuri „să mai smulgă Paloșul dintre catastifele alea îmbâcsite”, iar el, bietul, care nu pregetase nici la grădinăresele din parohia lui unchi-său! Că și coana preuteasă cu copiii ei în drum spre fundul curții îi zvârlea câte un mă blegule, mă! de se burzuluia alb și imperial cocoșul bej urmărind-o profetic cu pliscul său neiertător. Într-acolo se îndrepta ea cu copiii ei, iar maică-sa o urma tăinuind la șale un cuțit mai nechibzuit decât numele popii. și își zise că ho-ho! ce-ar mai chirăi mătușile parohiei să-l vadă pe Nicușorul lor strivit între două codane cu casă la strada mare, bașca două vaci cu cinșpe gâște de fiecare. Ar ciorovăi bacii și nánele mai ceva ca atunci când cu popa Paloș alergând după preuteasă și copiii ei să le dea sfinția-sa învățătură de minte și luminare de creier pentru nemilostivire și luare de gâturi la treij’ de găini numai și numai din ură față de cocoșul ăla întru toate catolic cu muierile. Și asta în ciuda soacră-sii care striga din mijlocul prăfăraiei că face ea reclamație la vlădică și-l lasă ea fără sutană. își ordonă apoi frumos hârtiile pe biroul îngălbenit de soarele epuizat al comunei, după care împinse larg canaturile ferestrei. Toamna din curtea primăriei i se păru mult mai grețoasă decât cea de după gardul bisericii. Și totuși nu se mai înregistrase de multă vreme vreun deces în catastifele comunale. Prunele pârguite începuseră să pleoscăie în iarbă când Niculaie țâșni de pe buza ferestrei. În urma lui un deget bine îndoit ciocăni în ușă, sub clanță. ehe! și ce mai psalmodia dascălul Paloș! nici o mirare că se bulucea lumea din piață dosind sacoșele burdușite cu cartofi pe sub stativele de lumânări. „Să stăm bine, să stăm bine, să stăm cu luare aminteee”, îndemna popa Paloș „sărumâna părinte!” și „Doamne ajută!” și „hai soro, ssst, cătinel! hai că-i musai să bag musacaua la cuptor” după casa primarului, la trei sute de metri în linie dreaptă, cum nu se vede Brăila, Niculae își scutură praful de pe toate ghetele, bucurându-se mai întâi de păcăleala pe care le-o trage sătenilor: „iote, băăi, cum să-nalță pulberea! și să vezi acuma dihania de vântoasă!”. Și odată își trimite popa nevasta și copiii ei să tragă de clopote, numai puținel să mai țină furtuna în loc până strânge el și cu frate-său Paloș găinile de prin cartier și așază fricile pe făgașul lor – ca să nu râdă, Doamne feri, Săbiuță ăla notaru când o trece prin parohie...
0105263
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
698
Citire
4 min
Actualizat

Cum sa citezi

felix nicolau. “Parohia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/felix-nicolau/proza/194940/parohia

Comentarii (10)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-2743Ș
șters
un text pe care l-am asimilat cu placere. Limbajul este bine controlat, nu exista note contrastante.
0
@noemi-kronstadtNK
noemi kronstadt
esti bine dotat pentru prozodie si giumbusluc, felix, desi textul nu mi-a smuls nici zambete, nici suspine, nici oftaturi de satisfactie precum cateva din comentariile tale, sensibil mai scurte...mi-a produs insa doua riduri minuscule in coltul ochiului, tot itindu-ma dupa orataniile zburatacite prin parohie si cautand sa nu incurc rubedeniile intre ele
am cateva observatii, daca nu-ti este cu suparare:
tocul si calimara, desi-s de-un leat cu vladica, nu rimeaza cu blocurile si autostrada, nici istoric, nici stilistic, cum nu rimeaza vladica... cu topless-ul progeniturilor administratiei locale
un cocos bej se burzuluieste , de regula, rosu...alb devine doar in pragul infarctului , ori pocnit intempestiv de albinism
si izul molcom, si intonatia si nanele, si bacii si, mai ales, acel \"doamne, feri\"sunt curat ardelenesti, nu miros ele a dunare cum nu miroase domnia ta a episcop catolic

si n-am priceput in ruptul capului ai cui sunt copiii preotesei, daca tot vorbim de broaste
0
@felix-nicolauFN
felix nicolau
king-ule, pai uite notele contrastante, le-a gasit noemi, semn ca citit cu atentie si n-a cazut in capcana. hei, gainile sunt ale popii, iar chestia cu casa-ntre blocuri e adevarata, iar popii sunt retro la limba, se stie. doar notarul e aiurea, dar vezi tu, el pleaca spre braila, poate din banat,ce zici? deci e posibil mixajul, si acolo posibil sa mai fi fost inca d\'astea, calimari. dar ai prins broastele
0
@cont-sters-2743Ș
șters
pai este normal, eu de obicei cand spun un lucru, ceilalti vin sa puna punctul pe i.
N-am avut sa-l timp sa-l puricesc mai Felix, mie sincer mi-a placut incercarea ta, textul are fluiditate si ludic. Ca faci si greeli, nimeni nu-i perfect, sunt sigur ca poti repara micile inadvertente pe care probabil le-ai facut prins de firul povestii. Noemi, cu asta de ocupa, despica firul in patru si bravo ei.
A si, acolo la pseudonimul meu nu exista DOWN, sa zicem ca este o neatentie oricum deloc suparatoare.
Succes la scris
0
@luana-zosmerLZ
luana zosmer
Mi-ai adus dor de Braila stii? Proza-i rotunda, bine legata si ce-i mai important mi-a placut in rest la critica nu ma bag.place sau nu asta-i tot.Place.da mi-e dor de braila unde fiecare avea un alt nume,sabituta sau ghioaga.am copilarit in braila, mi-am batut sandalele pe bulevardul cuza-n special si-apoi in gradina mare cred ca amintirile nu ma inseala dar l-am auzit pe alifantis zdranganind unei muze...
0
@camelia-triponCT
Camelia Tripon
Felix, ești un rău necesar, ne-ai adus în Brăila, iar cu toc și penițe am scris și noi, iar în acele vremuri se ridicase deja cartierul Hipodrom, chiar printre case erau blocuri și bătrâna școala nr. 3 ridicată din ordinul ministrului Spiru Haret...Felix este vorba de parohia sf. Paraschiva?
0
@felix-nicolauFN
felix nicolau
ce sa va zic? ma zic vinovat rau...adevarul e ca popa apare ca fiind din braila, dar fiu-sau pleaca de acolo si se indreapta spre ...nu stim, probabil spre banat. chestia e ca prin braila am trecut mai atent vara trecuta si era piata tare eftina si orasul avea un parfum moldovenesc. cand am trecut de balta brailei si soseaua a coborat in fluviu, am intrebat pe cineva daca s-a intamplat vreo catastrofa, ca nu intelegeam de ce se scufunda soseaua. ala s-a uitat la mine poncis si mi-a zis ca trebuie sa iau bacul. aha!
va multumesc si cer iertare venetica tuturor brailenilor
0
@camelia-triponCT
Camelia Tripon
este minunat când alții vorbesc despre universul tău natal, eu odată l-am citat pe Rudolf Steiner pentru că a afirmat:\"Civilizația megalitică și cultul druizilor vine de la Marea Negră\", era un elogiu adus culturii și civilizației
strămoșilor noștri ca deschizători sau origine a civilizației europene, unii sărmani au văzut doar doctrina filozofică a austriacului...mă bucur și sper să descoperi și tradiția culturală...poate voi lista o timidă încercare...Moștenirea
0
BR
bazil rotaru
mi se termina timpul la net
dar revin ca am de spus chiar si atunci cand nu am
feliz!
0
BR
bazil rotaru
nu stiu ce sa spun, am promis ca revin
proza asta perpetueaza toate tarele si slabiciunile literaturii
iar s-au intalnit fanus neagu cu aitmatov si nichita stanescu la o bere!
0