Vine Îngerul

Vine ingerul... si se mira cat de dureroasa e trairea omului pe pamant, ce lupta da pentru a-si pastra identitatea, propria-i gandire si visurile, mai ales visurile!
Am senzatia ca situati omul deasupra ingerilor si am inteles de ce.
Am citit, am reflectat.

Viața trăită demn, \"și-a trăit trăirea\" îl face pe om să se înalțe la acel nivel, încât să pară egal îngerilor, sau îi dă posibilitatea unei \"experiențe\" care-l luminează, adică ajunge la adevăruri profunde. Hohotul este ironia superiorității,neîncrederea, dar \"o lacrimă din prospețimea surâsului\" este fericirea celui care s-a \"luminat\", și-a atins scopul...Nu cred că în aceste versuri, omul a fost deasupra...însă trăirea în corp fizic este altfel decât a îngerilor, dar odată și ei au trăit experiența nostră, așa cum și noi o vom atinge pe a lor...

\"stelei nevazute de vazut\", \"si-a trait trairea\"? E o opinie personala, dar cred ca repetitiile sunt suparatoare si nici nu spun mare lucru. Adica doar atrag atentia. \"Efigia timpului\" mi se pare deja un cliseu. Am auzit expresia de multe ori. In fine, probabil ca eu nu am gasit cheia potrivita sa pot intra in universul dumneavoastra poetic si sa-l pot descifra cum trebuie.

Cu respect,
Mari

Vedere

Ca orice fiinta transparenta,
de tot nevazutul ma murdarisem.
Inchisesem usa deschisa spre rai
cu un cal de sticla,
prin care vedeam un iepure,
prin care zaream un vulture,
prin care stravedeam o vulpe,
prin care il vedeam pe nenascutul de mine
intins pe dulceata de bronz a glontului
incoronat cu zarzavat,
gatit,
si fiert,
si de mincare.

(nichita stanescu)