Euritmii
S-a aprins altarul stâncii din deschiderea adâncii miresme de curcubeu aurit în ochiul meu Sfere,netezimi,spirale sacre-mpărății astrale meteori,punți,galaxii cresc pe ramii inimii
NNNicolae N.NegulescuChipul durerii
Mă acopăr smerit cu toate culorile edenice din crucea visului să nu mai văd cruzimea lumii aruncând în gol Îngerii cuvintelor
NNNicolae N.NegulescuRătăcirea timpului
Timpul m-a căutat în cuiburile cântecelor până i-a orbit umbra De atunci nu-mi mai vede scânteind noaptea chiparoșilor încărcați de luceferi la încoronarea poemelor
NNNicolae N.NegulescuÎn oglinda cosmică
Am găsit în oglinda cosmică ascunzișul ecoului primei vieți omenești ; e păzit de un foc orbitor și aș spune că-i înalță pe văpăile limbii numele În spatele timpului neclintit ard
NNNicolae N.NegulescuCrez
Cred în Cuvântul creator de suflete fiindcă-mi toarce aur în sânul limbii ce crește cât Cerul zburător în care mă văd peste focul apusului din uitarea trecătoare
NNNicolae N.NegulescuCunoașterea necunoașterii
Sâmburii pietrelor mă cunosc Și culoarea tăcerii din desișul umbrelor Cârduri de gânduri șiroind ca o lumină topită ; steaua oului cosmic despletită pe apă ... Doar eu în anâncurile vieții
NNNicolae N.NegulescuSpre Împărăția Luminii
Pe Pământul adus să-și aleagă credința nu am loc de triburile gândurilor Doamne , cum se mai ciocnesc înfrigurate umbrele ! Și eu calc ușor ca un fulg orizontul încins Și eu sui din stea
NNNicolae N.NegulescuUrme vii
Sprijin călcâiul vieții pe mugurii globului și fac din întunericul care râde o sărbătoare vulturului cu Luna-n cioc În visul ghearelor lui solzii timpului ard eter uranic
NNNicolae N.NegulescuLa izvoarele Universului
Fără să-mi calc Lumina beau apă din punctul fântânii plină de fântâni a Universului Sufletul rază din rază mă mai mult împerechează cu o liniște netrează unde lacrima-mi veghează Ah,
NNNicolae N.NegulescuVisul din vid
Visul din vidul oglinzilor nu aude aura cuvintelor trecând prin durerea mea chiar dacă arunc un ochi cu șerpoaice la vulturii primordiilor
NNNicolae N.NegulescuViața Eului
Mi se fac păsări cuvintele în oglinda picăturii de sânge unde trăiesc eu copil al Luminii Sferelor cu sufletul Universului Uite cum îmi întind vederea când zboară ca Îngerii peste
NNNicolae N.NegulescuDahna
Pe lumea pământeană de tristeți a izbucnit în flăcări glasul visului și mi-au orbit aripile Cred că ieșise din cuptor Soarele Or vreo altă eternitate mă iubea cu furie
NNNicolae N.NegulescuAscultătorul luminii
Cât sunt ascultătorul luminii la reaprinderea cristalelor vă iubesc cu toate iubirile furnicarul ascunderii sub acoperișuri de cuvinte
NNNicolae N.NegulescuOmul visurilor
Am văzut cu visul inimii străvechi cum s-au desenat zborurile păsărilor pe drumul Soarelui În taină le-am auzit gândurile la adăpostul sferelor Și mai spre voi toate
NNNicolae N.NegulescuApoteoza Cercului
Cel mai aprins cântec pe care-l ascult cu suflet deschis deasupra lumii de priviri este-n eternitatea cercului fântânii fântânilor tăcerii albe plină cu sori embrionari
NNNicolae N.NegulescuNevoia de semne
Când văd destul de sus mă strânge la pieptul ei viața din gândul Universului și se cutremură globul nopții tare ca granitul sub tălpile mele
NNNicolae N.NegulescuNedumerire
Am nedumerirea păsării rătăcite când e-mpinsă de ploi de gânduri peste auzul sufletelor Poate știu zidirile zodiacale cum cu un ochi murmurat mai ating clipa din altă lume iar cu
NNNicolae N.NegulescuSufletul exilat
Demult m-am presimțit născut din amintirile universului Astăzi când deschid piatra cu flacăra privirilor Pământu-mi spune alergând: \"Până și în aceste mari depărtări de culoarea
NNNicolae N.NegulescuEu si Ingerul din oglinzi
Doar o lume intru-n oglinzi cu mâini de aur eu iconarul Verbului - Crește-mi aripi să mă eternizeze printre stelarii Îngere... - Du-te intai si dezbraca-ti singur umbrele!
NNNicolae N.NegulescuIubesc iubind
Înainte să ies aprins din aura visului iubesc iubind cu toată puterea monadei mele și îmbrățișez universul pipăit de ochii sanctuarului druidelor
NNNicolae N.NegulescuAin - steaua urechii drepte
Mă cheamă pe limba păsărilor cântecul rămas rege să cunosc odată nemurirea lăsând urme în viața deschisă drumurilor După rânduiala semnelor îl caut munte cu munte prin oul apelor și El e
NNNicolae N.NegulescuPrin ochii scăpărători
Dumnezeu nu este ascuns În fiecare cuvânt zburător trăiește o lume a Lui de tăceri de geneză limpede Eu le-am învățat evlavia înfrățit cu toate vârstele prin ochii scăpărători ai vieții
NNNicolae N.NegulescuTrăiri retrăite
Schimb în pedeapsă necunoașterea tulburată a omului irosit care vede în vidul lacrimei necuvântătoare numai un Cer gol Vă spune spiritul trăirilor mele de peste veacuri ajuns pe
NNNicolae N.NegulescuFiorul labirintului
Vă certați pe gânduri cum ar fi în toiul nunții când sânt răpite miresele poemelor sau cântecele păsărilor încuibate în ferestre Unii se bat până-n urmași cu stele ca-ntr-un
NNNicolae N.Negulescu