Joc de cuvinte... în toiul nopții

Caci femeia cea dorita,
zau, eu te previn,
s-ar parea a fi vopsita
cu londa din plin.

Iar de ten, ce sa mai cred,
uite, dimineata,
baga-i crema sub un pled
si priveste-i fata.

Rad, dar fiind plictisit
am zis, hai sa-l agasez
cu un text stupid
poate-l mai inviorez.

Ai reușit.Trecere benefică.
Te mai aștept...

două poezii cu ecouri de salon, în aceeași zi...Îmi trezești nostalgii din vremea când pianul era prietenul meu, iar menuetele lui Bach și Bagatela pentru Eliza erau alături de Copelia cele mai dragi...picuri încet lacrima de cleștar, în șoaptele fecioarei ce mângăie valul ca o mastie de argint, țesută în visele unor copii bălai cu cerul prins în irisuri de azur...

Citește și Ultima noapte a unei crisalide,apoi vedem.Te aștept...

esti irezistibil..plictisit?:)))

De epigoni ai auzit?
Te încadrezi perfect.
Cu respect - de la domnul Luther pentru domnul Gelu.

Dar nu rezonez...\"fovista\" din dreapta e opera ta? Cât despre nostalgii...un portret din adolescență...dar fără lună, căci nu aveam voie...

Primul cuvînt din titlu și ultimul vers arată că textul este o
pastișă cu o anumită destinație.Valoarea este nulă.Doar un joc...

Totul este un joc de cuvinte.
Fovista din dreapta este opera fiicei mele.

Ai primit în dar o stea, are talent...orgoliosul meu nu vrea să-și listeze versurile...