felix nicolau

Pentru cei 19 ani ai săi, Aida Hancer scrie foarte bine. Nu numai că are talent, dar e și infuzată de tot ce e nou în poezia românească. Scriind în cunoștință de cauză, modelul ei este scriitura lui

Zborul Elizei Roha, de la Editura Betta, 2014, e o adevărată trilogie care nu se înspăimântă de ce ar trebui să fie un roman la ora actuală. Așa că purcede la narațiune în dispoziție realistă, dar cu

Scriitura Marianei Filimon nu consună cu epoca, ci cu eonul. Cel puțin aceasta este ambiția poetei, care nu vrea să se lase disturbată de convulsiile literare din juru-i. Singura concesie făcută

„Cimitirul geme de-atâtea ale gurii” (Henry Miller) Când ne referim la nebuni vorbim destul de nediferențiat și ambiguu. Și totuși, sunt nebuni și „nebuni”. Care ar fi atunci legătura

Aurelian Chivu și-a scris volumul de versuri Invulnerabilul (Editura Coresi, București, 2000) într-o excelentă dispoziție presocratică. Deliciul său este joaca ingenioasă cu concepte și noțiuni,

„sunt atât de puțin dotat pentru a trăi, încât poate mă voi realiza prin moarte. Am fără îndoială mai multe aptitudini să fiu mort decât viu” (Martin Page, M-am hotărât să devin prost) Aglaja

Romanul Marea aspirație (The Great Pursuit, 1977) a lui Tom Sharpe, tradus de Radu Pavel Gheo și publicat la Polirom în 2005, vorbește despre un mecanism al lumii literare care la noi arată sublim,

„Cum să înfrângi demonii trecutului când demonii viitorului urlă mereu în preajma ta?” (Salmon Rushdie, Furie) Tentația depășirii de sine prin mijloace controversate s-a dovedit și se dovedește încă

Roșu ucigaș, romanul olandezului Jeroen Brouwers, apărut la Editura Univers, 2006, a doua ediție, în traducerea Monicăi Săvulescu-Voudouris și a Ioanei Mira Voudouris, depune mărturie despre

În cel de-al doilea și ultimul roman al Aglajei Veteranyi, Raftul cu ultimele suflări (Das Regal der letzen Atemzüge),traducere de Nora Iuga, Editura Polirom, București, 2003, tehnica e la fel de

Despre oaie numai de bine – ea are o încărcătură simbolică nemaipomenită datorită blândeții, drăgălășeniei și utilității sale. Fiecare epocă istorică a investit-o cu diverse atribute, toate legate

Indiferent dacă îi place sau nu, Florin Bratu este bine integrat în generația 2000. Aș spune chiar că acest cuplu adamic, actantul-liric și Lavinia, s-a impus ca o referință clasică pentru momentul

Sâmbătă, 21 octombrie,orele 14-17, în incinta Teatrului Național, la consacrata Cafe Deko, cenaclul Agonia.ro își reia dezbaterile artistice. Prima întâlnire va fi dedicată prezentării și discutării

În general am despre actori aceeași părere ca aceea a naratorului lui Camil Petrescu din Patul lui Procust. Când vine vorba de regizori, lucrurile sunt ceva mai nuanțabile. Ei, regizorii, de cele mai