Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Acest text poate fi citit mai bine în revistă.
Articole

O disperare relaxată

la Aida Hancer

4 min lectură·
Mediu

Pentru cei 19 ani ai săi, Aida Hancer scrie foarte bine. Nu numai că are talent, dar e și infuzată de tot ce e nou în poezia românească. Scriind în cunoștință de cauză, modelul ei este scriitura lui Claudiu Komartin: alegorii, simboluri, chiar metafore dispuse pe o partitură care înstrunează universul într-o cheie joasă, gravă.

Aida a răbufnit cu două cărți în 2008: Amadiada, la Princepsedit, Iași, și Eva nimănui, editura Vinea. Mâna și-o făcuse anterior, timp de câțiva ani, pe site-ul agonia. În prefața la volumul ieșean, Daniel Corbu o consideră o neoexpresionistă marcată de „angoasa cotidiană”. Cred că este mai curând o anticipare, o previziune, decât o realitate. E drept că se poate identifica o înrudire cu poezia unor Dan Coman, Ruxandra Novac, Gelu Vlașin ș.a.m.d., însă temperatura angoasei este mai temperată la Aida Hancer. Chestie de temperament, mai cu seamă. În pofida figurilor de stil ce urmăresc să creeze o atmosferă apăsătoare, apocaliptică chiar, persistă o impresie de seninătate, de relaxare. Sunt mai curând problematizări codate într-un limbaj abstract, decât depresii sau revolte. Perspectiva este enormă, modernistă: „scrisul meu crește din locul gol dintre Dumnezeu și om/schimb de glicemie” (ecosistem). Un iz de poezie șaizecistă este menținut datorită metaforelor parabolice: „caută în toată lumea asta un ou pe măsura ta/înghite-l lasă-l să treacă prin plămâni/să ademenească și câinii pe care îi ții în suflet” (in vitro). O realitate gloomy, posomorâtă, fără să devină gotică, însă. Mai degrabă o senzație de regret asemenătoare celei din Pașii profetului al lui Blaga: „și mai departe de oraș n-ai nici unde plânge/acolo e paștele acolo îți coși buzunarele în cruce/stai tu în aceeași moarte ca noi ca să fie bine” (o naștere înăuntru).

Scriind parcă dintr-o epocă post-atomică, poeta înregistrează o realitate sărăcită, pe care simte nevoia s-o „traducă” într-un limbaj complicat: „luptători falimentați împrăștie mingi vorbitoare/pe tarabe sub ochii mei” (toma). Evazionismul acesta bazat pe aluzie și simbol bănuiesc că își are originea în credința că poezia trebuie să fie mai frumoasă decât lumea care a inspirat-o. Sau dacă nu mai frumoasă, mai cutremurătoare cu siguranță. O răsucire spre literaritate ca metodă de fasonare și apoi de împodobire. Oarecum corespunde esteticii lui Călinescu, care vedea în poezie un ceremonial golit de substanță intelectuală.

În Eva nimănui, volumul bucureștean, simbolistica religioasă face loc celei civile, in borghese. Jocuri și meserii consacrate ca ritualuri: „există în palmă o tablă de șah/pe care-o așezi/peste tot ce atingi/niciodată nu lași urmele tale pe lucruri/ci urma unei întreceri” (șahiadele). Aceeași fugă de individualizare în ambele volume. Chiar poemele scrise la persoana întâi singular se încăpățânează să trateze despre teme mărețe. Cred că poetei minimalismul i se pare un păcat capital. Și artele poetice sunt coafate înainte de a fi scoase pe ușă și trimise în piața publică: „poezia mea e numai o acțiune de protest/un fals în acte publice/și o sângerare de rege”. Ba se pomenește și de „o gravă lipsă de respect/la adresa individualității” (primul poem interzis). La fel, naturalul și spontaneitatea sunt alungate în curtea din dos. Poezia e numai pentru musafirii îmbrăcați în haine de gală. Doamne ferește să lași cuvintele de capul lor! Unele versuri par compuse la patru mâini cu Olga Ștefan, o altă tânără poetă cu verbul negru: „aerul meu n-o să ocupe mult loc în tine/fiindcă e respirat până la capăt e respirat/și comis cu viteză” de asemenea, „aerul meu e desenat cu mâna” (al doilea crez după mântuire).

Dincolo de tezisme, proteste vagi și întristări juvenile, deloc erotice, rămân versuri surprinzătoare, care dau măsura talentului: „fiecare lucru e o exagerare picurată în celule”. Dublul debut glorios vestește o poetă care nu a găsit în Bucovina surse reale de disperare. Odată cu migrarea ei în București, sunt curios încotro o vor împinge modele și îmbulzeala printre artiști. Deocamdată ea scrie tot mai fin despre un univers de bibliotecă – și o face cu pasiune!
01113437
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Articole
Cuvinte
646
Citire
4 min
Actualizat

Cum sa citezi

felix nicolau. “O disperare relaxată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2009/02/o-disperare-relaxata

Comentarii (11)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ioana-mateiIM
ioana matei
o poeta complexa...o privire desteapta spune ce vede...si un titlu absolut demential aduna totul in trei cuvinte...felix, cred ca un fel de dominanta a scrierilor tale este acel soi de umor foarte rafinat, ca un ras inafara, plans inlauntru (da, imi place mie sa scriu cu l!)...sau invers...
0
@felix-nicolauFN
felix nicolau
n-as putea spune ca e foarte relaxant cand cineva te citeste asa in profunzime
0
@angela-furtunaAF
angela furtuna
Stimate Felix Nicolau,

Interesant punct de vedere asupra poeziei semnate de Aida Hancer.
Cu doi-trei ani în urmă, și eu am cunoscut-o prin scris și am publicat-o, însă copila a fost absorbită de un turbion localist bucovinean mai abil în a o manipula. Se întâmplă des în provincie ca mulți bătrâni ieșiți din uz să acapareze câțiva tineri cu talent pentru a se ridica pe ei, dar furându-le junilor energia saltului inițial în abis. Ca niște păsări de pradă, acești monstruleți literari decrepiți înșfacă pruncii, îi învăluie în cuvinte mari (geniile nordului, labiș feminin și alte encomiastice exerciții năucitoare pentru puberi), astfel îi paralizează, pentru ca mai apoi să se erijeze în aspiratoare de fonduri bugetare cu care, chipurile, ei susțin cultura locală. Din păcate, înzestrarea nativă a acestei tinere s-a aflat prea mult timp în forcepsul unor îndrumători culturnici de școală veche ce i-au stimulat numai obsesia clasicizantă provincială, ajutând-o să-și piardă vocea de timpuriu.
În privința Aidei Hancer, sunt, ca și domnia ta, optimistă. Bucureștiul nu o va schimba, însă, prea mult. E o cumințenie și o cumsecădenie filosofică din care Aida Hancer se va înfrupta multă vreme, tihnit, până la marea revoltă, ce va surveni probabil în jurul vârstei de 25-30 de ani. O revoltă ce va merge pe planul noosferei, nu al erotismului.
Important este ca evoluția poetei să nu gireze mai departe obsesiile unor formatori greșit amplasați pe traiectoria ei literară. Mi-aș dori Paris, ba poate că mai degrabă aer german, pentru Aida Hancer, nu București, pentru că acest copil talentat încă nu știe să lupte cu ghearele, îndârjit, pentru libertatea expresiei sale, or condiția îndepărtătii de casă i-ar crește direct proporțional și gradul de eliberare de clișeele natal-distructive. Într-o zi, pe cheiurile unde Paul Celan și-a vomat Bucovina din sânge, și Aida Hancer va putea arunca texte încărcate de ceață și revoltă.
0
@cont-sters-2743Ș
șters
Acuma depinde ce preferi, daca publici in Bucuresti trebuie sa te orientezi catre Humanitas, Vinea, Cartea Romaneasca, pentru ca acolo se trag sforile, si numai cine publica pe acolo are sanse de a fi cunoscut pe mai tarziu.

Pe de alta parte, si in provincie se pot face lucruri frumoase, atata timp cat ai de-a face cu oameni extraordinari. Cred ca in viata fiecarui tanar poet exista un maestru sau cel putin un ghid care il indruma pe drumul marii poezii.

Sa nu uitam cati asemenea tineri se pot pierde, chiar scriu 2-3 carti, mai tarziu nu se mai aude nimic de ei.

Eu cred ca atunci cand stai in apropierea lui Daniel Corbu, un poet si un om la superlativ, este imposibil sa nu fii inspirat si indrumat asa cum trebuie.

Cred ca trebuie privita problema asta Bucuresti-provincie din toate unghiurile, aspectele.

Dar atentie, curentul in care se scalda literatura bucurestilor, impus de sus si sustinut de cativa critici si reviste literare, cu tendinte comerciale, uneori vulgare, se poate intoarce la un moment dat impotriva autorilor, atat prin schimbarea axului puterii cat si prin reorientarea catre marile centre culturale ale tarii. De aceea spun eu ca dublul debut este foarte bine gandit. Autoarea are potential. Ca si alti tineri autori de pe acest site care nici macar nu au publicat vreo carte si cred ca nici nu le trece prin cap. Poate ca tocmai de aceea trebuie incurajati sa o faca. Toate cele bune va doresc.
0
@felix-nicolauFN
felix nicolau
si doamna Furtuna, si snowdon king au dreptate. parerea mea,simplista, e ca un poet trebuie sa traiasca si sa citeasca multe, apoi sa fie capabil sa reflecte toate experientele in ceea ce scrie.
aida are stofa, restul tine de ea. oricum, pe mine ma intereseaza mai mult oamenii decat scriitorii si mai mult cartile decat autorii lor.
0
@hose-pabloHP
hose pablo
sforile se trag la Vinea? haha, mi se pare funny.
in fine, iata am vazut cum arata si cealalta carte,
congrats aida
0
@felix-nicolauFN
felix nicolau
cand am zis ca dau dreptate antescriitorilor ma refeream strict la destinele posibile ale aidei.legat de celelalte,nu sunt informat si nu am nicio treaba
0
@aida-hancerAH
Aida Hancer
well, va multumesc tuturor pentru ipoteze :)
yep, hose, asta e cealalta carte
a carei imagine am neglijat-o
nu zambi
si mai ales
multumesc lui felix pentru obiectivitate
si dnei angela furtuna pentru
descriere
0
@florentina-craciunFC
Caracter puternic. Talent real si promitator.Felicitari !
0
@alexandru-dan-alexandruAD
nu mi-a placut niciodata aida hancer. de fiecare data cand o citeam mi se parea falsa, nesincera, artificiala, fortata. rareori reusea sa creeze niste imagini care sa ma incante. de la un moment dat, am renuntat la a o mai citi, si am inceput sa-i ocolesc textele.

nu mi se pare ca aida hancer e o poeta libera, in cazul in care e poeta.
nu scrie liber.
0
@anni-lorei-mainkaAM
lirismul este - parerea mea - un suc nascut intre cuvintul surprins de retina si sufletul-cititorului....

iar daca poetii nu au lirism - astazi - parami-se are un motiv; iar ca sa cautam vinovatul cred ca e cam deplasat.....

frigul mare si vintul aspru ce bate dinspre societate nu s-a oprit de la Celan incoace, asa ca armura poetului trebuie sa reziste la multe
ceea ce ii doresc si acestui tinar suflet bucovinean
0