ki

al mișcării. Și toată mișcarea bine orchestrată. Asta e viața, atitudinea rămîne instrumentelor ce ne-o ghidează. Remarc sălciile ce zăpăcesc bunul mers al apei. Sens profund, bine înțeles.
Cu mare plăcere, LIM.

Salut Eugenia!
Nu ți-am răspuns atunci la aprecieri fiindcă am observat că unii suspicioși consideră acest lucru ca un serviciu întors.
Spuneai că ești tu, așa, mai suspicioasă. E bine.
Acum despre text - titlul reprezintă oare energia de tip oriental, strigătul de viață și de luptă KI? Textul sugerează anumite inadvertențe care există între oamenii de litere. Dar e firesc, deoarece nimeni nu e la fel cu nimeni deși toți se asemănăm la prima vedere. \"toată răgușeala e transformată într-un Turn Eiffel\" rezumă clar nepotrivirile poeților în a se recepta unul pe altul. Oare mă înșel?
La revedere

neața
că tot sunt aici și încă am puțin timp liber la ora asta

liviu, mulțumesc pentru citire. și mie îmi place versul ‘cela. îmi plac toate, ce să mai:)

și tot liviu

eiii daaaa. ai văzut bine, chiar foarte. și nah, zâmbesc cu gura pâna la urechi. până la urechile mele.
l-ai prins bine pe ki. booon!
mulțumesc

o zi bună vă!

poema e ca de obicei o mica confesiune :)
unul din motivele pentru care te citesc il constituie claritatea imaginilor
o claritate dinamizanta

si mai imi place prospetimea

destul ca de laudatori nu duci lipsa :))))))) vezi commurile de mai sus

dar eu am intrat si cu un alt scop in afara de comentariul pe text si anume sa-ti dau un sfat antic de la sun tzu:

\"energia poate fi asemanata cu incordarea unui arc, iar luarea hotararii, cu lansarea sagetii. luptatorii buni sunt iuti, precisi si ii manevreaza pe dusmani, avand drept tinta victoria.\"

Eu cred că este mult mai mult. O revoluție internă ce răbufnește din adâncul comorii de artist care se lansează pentru a arăta cu insistență karma individuală a celor ce se pierd în propria iluzie trecătoare; ca un soldat ce-și depune armele mult înainte de sfârșitul bătăliei. Se renunță prea ușor la lucrurile toate poate chiar înainte de a încerca toate variantele posibile.
Aici cred că ceva vrea să iasă la lumină să dea un avânt agoniei ce zace în noi
și pe care ar trebui să o punem în mișcare. Dar să ne întoarcem la început.
Chiar titlul dă un maxim nivel de forză majoră, vorbind bineînțeles de literatură căci pe această temă ne aflăm, în această lume care trebuie conservată cât se poate de natural cu toate bogățiile ei. Nu mai vorbim de poluare, de lupta împotriva ei, legat de aceeași temă. Ki-ul în conceptul chinez înseamnă putere vitală, energie spirituală, forța ce împinge maxima capacitate de concentrare și dirijare al puterii personale existente; e un sens al istoriei în relația ambientului omenesc. E ușor să vorbim și mă repet ca de fiecare dată, dar singurul în măsură să arate imaginea propriului tablou este autorul însăși, un tabu ce cred că ar trebui respectat mereu. El cunoaște cel mai bine mușchii crescuți în fiecare frază cu indică drumul căutat de propria lucrare sau piatra de hotar lăsată să separe ceea ce vrea să spună de ceea ce poate fi. Ar fi multe de spus, dar nu vom reușii niciodată să le scriem pe toate în același vers. Hidari zenkuzu kamai, aici închei și mă-nchin(salut japonez) în fața acestei arte ca un elev înaintea maestrului pregătit.

Felicitările mele ai reușit să cuprinzi în această poezie un ambient major universal de idei!

Experiența jazzului ne creează experiența altor lucruri, de-aceea cred și eu că e nevoie de el în contactele divine. Atitudinea și temerile se rostogolesc și ele în felul sălciilor de-a zăpăci malurile –de altfel, tot o muzică se produce și-n această imagine care mă-ndeamnă mai mult s-ascult poemul decît să-l citesc.

o cinetica a lumii...muzica si Turn Eiffel ne poate transpune in viata cotidiana sau dincolo in viata boema.asa vad eu...,,paradisul încă mai reprezintă o mare atracție\'\'asa cum pentru mine scrisul a ceeea ce traiesc.dvs sintetizati in ,,adevărat jazz în contactele divine\'\'.asta ma bucura ca pot trai cand citesc realitatea.poate ca uneori sunt si eu,ca si dvs ,,la mică distanță\'\'de ceea ce scriu unii.
,,ce viață ce lume\'\'...

alexandru și moga
nu e chiar mică, dar e. și mulțumesc pentru sfat. îl urmez întocmai, mai ales partea finală. mai ales:)
mulțumesc pentru laudă. așa!

dănuț
apreciez efortul. serios:) mulțumesc

iarina
îmi place jazzul, îmi plac și sălciile, am chiar o serie de poeme \"salcia și eu\". probabil c-o să le postez cândva. mulțumesc frumos.

virgil
am amintiri vechi (frumoase, evident) cu turnul eiffel. e o lume pestriță, pestriță, pestriță pe sub el. de sus, de la ultimul etaj, lumea e altfel.
sper că pricepi.

și p.s.
textul inițial mai avea câteva versuri. e prima dată când modific un text înainte de postare, în urma unei discuții. nu le modific nici după postare, oricum.
e o surpriză chiar și pentru mine.
prietenii știu de ce:)

eu

er: mult, realităților

Am urmărit traseul căutărilor. Sunt lucrururi stabilite fără de care ar fi haos. Mă bucur că sunteți acolo pentru noi și aveți grijă. Poate suntem prea orgolioși să vă cerem ajutorul și de aceea vă mulțumim că ne ieșiți în întâmpinare.

reusesti sa iti pastrezi stilul si prospetimea. not bad, not bad. improvizeaza mai mult, asa ca intr-o sesiune de nujazz, mai mult tupeu, hai!

asa ai vrut sa zici, \"răul\" sau ai gresit semnul diacritic? (asta ma fac sa cred \"salciile\", de care foarte-foarte interesant zici, ar putea fi un poem dintr-un rand!)
textul mi se pare apreciabil de la paradis in jos (cum suna! :D). pana la paradis nu m-a prea atins. nu vrei sa zici, cumva, \"intr-un fals Turnul Eiffel\", daca tot e \"raguseala\"? :)

erata: \"intr-un fals Turn (nu Turnul, cum am scris mai sus) Eiffel\"

poemul imi aduce aminte de mircea dinescu din volumul \"democratia natutii\", prin constructia scriiturii si ironia usoara care strabate textul, este un poem excelent, nu intru in detallii stilistice au facut-o antevorbitorii mei
mi-a placut mult

ce mi-a placut cel mai mult, este ca in toata alunecarea si confruntarea ideatica, in tot concertul de jazz, strecori un singur vers cumva naturalist:
\"câteva sălcii zăpăcesc malurile\"
care reorienteaza poemul si il readuce pe pamant, transformandu-l intr-o confesiune.

At

Armonia ca încununare a orchestrației, poate fi privită ca o formă de energie și emoție estetică. De aici până dorința (viteza) întâlnirii(malul)mai e doar un pas . E doar o încercare de însemnare a unui necesar popas poetic pe care l-am întâmplat!

ela
mi-a plăcut cum ai zis: \"între tonalitățile discordante ale lumilor nicio înălțime făcută de om nu poate face punte, chiar dacă ar fi să tânjim continuu la un paradis\"
eh... ni chi ta, jocul tău de cuvinte:)
ce vremuri, ce vremuri... când semnam cu nichita victoria aici. au trecut mulți ani:) și mulți autori pe care mi i-aș dori înapoi aici.
mulțumesc pentru galben-violet:)

Ioan, mulțumesc. toți avem orgolii, să le stăpânim e mai greu:)

Dănuțo, fato! jazzjazz, da\' să ne simțim bine pe ring:) înainte cu tupeu, eu după tine și tu după mine. să derutam adversarii. noroc!:)

Silvia, \"răul\" este, nu \"râul\".
\"viteza se pregătește să întâlnească răul\"... trimitere spre un anumit moment, ca să zic așa.
acum, știi ce m-a bucurat nespus? că tu, care mă citești de ani buni, reușești să mă descoperi acolo unde sunt cu adevarat. așa este, de la paradis în jos mă simt \"eu\", în pielea mea. de aceea scindarea.
te mai!:)

Sorin
da, e nițică ironie, nu multă:) mulțumesc că ai fost.

Andrei
și mie îmi place versul ăla nespus. renunțasem la el dar m-am răzgândit. mulțumesc.

Ioan, dacă nu te întâmplai mi-ar fi părut rău:) mulțumesc

Eugenia,
am citit cu placere. e(ste) multa lume, buna, pe aici. trebuie sa stai la coada, ca la moara. si se macina, se macina... eu..., ce sa mai zic. in acord, de acord. felicitari!

b.b. paradisul încă mai reprezintă o mare atracție

cu prietenie,

Petruț

îți ofer un loc în față:)
apoi dau drumul la apă (la moară) și alerg degrabă înapoi să reglez.
dacă vrei tărâțe pentru borș, să-mi spui

numa\' piatra de la moară să nu mi-o ceri
o iau cu mine în paradis

mulțumesc

Știu că mai era o barieră și un tren pe la sfârșit.
L-am citit de mai multe ori chiar de la prima postare.
M-a frapat de atunci.. mi-a trezit sentimente.. unele abia se nășteau în avalanșa de gânduri ce se-nfruptau din Ki.

Cu plăcere,
Cristian

era, era și un tren și era și o barieră:)
dacă ți-am stârnit chiar și un sentiment... e bine
le-am scos
cred că și silviei i-ar fi plăcut versurile alea

dar îl las așa, fără
mulțumesc pentru:)

poemul tau e foarte trist,prezinta sentimentele omului recent intr-o lume intr-o continua involutie. trebuie inds mai putina metafora si mai mult realism. felicitari sincere!

Un soi de bric-à-brac liric, în maniera ușor hazardată a poeziei de ultimă oră. În care violina și contrabasul stau lângă Turnul Eiffel, și toate lângă \"câteva sălcii (care,n.n.) zăpăcesc malurile\" (frumos spus, ca poem într-un vers!), iar apoi valizele care-și varsă intimitățile pe peron etc. Din toate astea se încheagă o stare lirică, dar ea e ușor confuză și seamănă cu starea lirică din sute de alte texte, ale autoarei și ale altora, alcătuite după aceeași rețetă. Or, în artă, trebuie să semănăm cu ceilalți pentru ca, în final, să ne deosebim în chip radical de ei. Impunând, prin aceasta, vocea noastră, inconfundabilă, dar recognoscibilă, individuală și dez-mărginită...

Un amalgam, întins pe un geam.

Atenție la iubire e penultima treaptă a dragostei.
Înțelegi acum două poezii ating același subiect dar iubirea părintească e una și dragostea iubitei alta.

ok.
Să fim atenți la sensuri.

Succes

ASiIiVro

incearca s-o eliberezi:

ce viață ce lume
oamenii nu se orchestrează
nimeni nu ia atitudine
toată răgușeala e transformată într-un Turn Eiffel
o apropiere modernă de pronosticuri
fără plictiseala posturilor și abstinenței

viteza se pregătește să întâlnească răul
câteva sălcii zăpăcesc malurile
brusc toate intimitățile își varsă conținutul valizelor
ocolind peronul unde mă aștepți cu nerăbdarea domolită de noua tunsoare
la mică distanță

un poem ce proaspat
chiar daca l-ai scris anul trecut , ma bucur ca l-am gasit sau mai bine zis el m-a gasit pe mine....metaforele tale originale trezesc amintirile, ce par sa se fi ofilit si ele la criza asta

Nu stiu ce au vazut ceilalti in textul tau dar eu am vazut o imbinare deosebita intre elementele esentiale vietii. Ai contopit foarte elegant si maestresc dragostea ,muzica si religia, care toate sunt iubire la urma urmei.Bravo!