Cu o sabie imaginară visez
Să spintec Universul
Apoi să călătoresc prin vid si necreat
Spre a căuta răspunsurile la toate
Întrebările de milenii ale umanității
Aș vrea să strâng în punga
Nemaiputînd să mai suporte singurătatea
Din trista scrumieră abandonată
În spatele monitorului mort la datorie
În urma luptelor de pe tărâmul wowezian
Micul muc de țigară (stinsă doar pe
Sasha-frumoasa în gri
În această stranie dimineață,nici măcar
Păsările nu mai zboară-preferă să meargă pe picioare
Printre picioarele directorilor de bănci grăbiți-
Iată
Făra urme
Să vii doar ca o idée
Și să pleci apoi deodată
Să mă lași cuprins de vrajă
Și cu mintea încurcată.
Și timp de vreo două vieți
Eu să mă gîndesc la tine
Iar tu
Nemiloasa zi
Lucram ogorul în acea zi nemilos de caldă
Mama îmi spunea că a secat pârâul
De parcă viața mea ar fi depins de asta
Dar nu mă pot supăra pe ea
Când o vad
Praf stelar
Să te plimbi cu o bărcuță de hârtie
Pe întinderea pustie a minții tale
Singur cu tine și cu ideile izvorâte
Din sângele tău ce curge roșu în paharul
Pe care vrei sa îl
VC