Poezie
Fluture din ceară
1 min lectură·
Mediu
Cu o sabie imaginară visez
Să spintec Universul
Apoi să călătoresc prin vid si necreat
Spre a căuta răspunsurile la toate
Întrebările de milenii ale umanității
Aș vrea să strâng în punga mea
Þesută din raze solare
Un pumn de praf stelar măcinat de Divin
Si să-l arunc peste Pămant
Iar oamenii inspirându-l
Să trăiască visând
Călătorind printre planete nevăzute
Sau dispărute
Mi-aș amintii tot ce credeam
Că nu am stiut vreodată
Apoi să cobor
Să strâng la pieptul meu toata frumusețea
Să îndepărtez melancolia si lacrimile
Ce curg in valuri
Prin albiile nostalgiei
Apoi să dispar fără ca nimeni să știe
Că am existat vreodată
În urma mea să las un fluture din ceară
Care să vegheze zburând deasupra
Miracolelor căzute în mizerie
Să le curete iar lumea să devină
O raza pură de lumină
Reflectată într-un strop primordial
De mărgăritar
001665
0